Descoperire arheologică semnificativă
O analiză recentă a dinților umani vechi de 4.000 de ani a relevat cele mai vechi urme ale utilizării nucilor de betel, care conțin o substanță psihoactivă folosită pe scară largă în sud-estul Asiei. Această descoperire sugerează că mestecarea nucilor de betel, cunoscută pentru efectele sale de stimulare a vigilenței, energiei, euforiei și relaxării, a fost o practică culturală străveche.
Metodele de cercetare
Cercetătorii au folosit noi metode științifice pentru a detecta reziduuri invizibile, permițând identificarea acestei practici care altfel ar fi trecut neobservată în istoria arheologică. Studiul publicat în revista Frontiers in Environmental Archaeology detaliază analiza realizată pe placa dentară de la indivizi care au trăit în Thailanda în Epoca Bronzului.
Detalii despre studiu
Echipa internațională de arheologi a examinat tartrul dentar recoltat dintr-un cimitir vechi de 4.000 de ani din Nong Ratchawat, Thailanda, identificând derivatele din plante asociate cu nucile de betel. Dr. Piyawit Moonkham, coordonatorul studiului, a menționat că aceasta reprezintă cea mai veche dovadă directă biomoleculară a utilizării nucilor de betel în Asia de Sud-Est.
Rezultatele analizei
Studiul a implicat colectarea a 36 de probe de tartru dentar de la șase indivizi. Rezultatele au arătat prezența arecolinei și arecaidinei, compuși organici care se găsesc în nucile de betel și care au efecte fiziologice notabile. Aceasta sugerează că aceste nuci erau mestecate acum 4.000 de ani în regiunea Thailandei.
Context cultural și implicații
Deși utilizarea nucilor de betel a scăzut în prezent, aceasta este profund înrădăcinată în tradițiile sociale și culturale de mii de ani. Cercetătorii subliniază importanța de a înțelege contextul cultural al utilizării plantelor psihoactive, medicinale și ceremoniale, care reflectă milenii de cunoștințe culturale și practici spirituale.
Concluzie
Această descoperire oferă o nouă perspectivă asupra obiceiurilor străvechi și a interacțiunilor culturale din Asia de Sud-Est, evidențiind importanța studiului plantelor psihoactive în înțelegerea comportamentului uman și a tradițiilor sociale din trecut.
