Propunerea de anexare a Groenlandei de către Donald Trump
Președintele ales al SUA, Donald Trump, a avansat ideea de a prelua controlul asupra Groenlandei, o mișcare care ar putea fi avantajoasă pentru companiile din sectorul combustibililor fosili. Aceasta ar putea, de asemenea, să agraveze problemele legate de schimbările climatice, conform unor analize recente.
Contextul propunerii
Trump, care va fi inaugurat pentru al doilea mandat pe 20 ianuarie, a exprimat intenția de a anexa Groenlanda, teritoriu care aparține Danemarcei de trei secole. El a amenințat cu impunerea unor tarife mari pentru a forța Copenhaga să accepte propunerea.
Resursele naturale ale Groenlandei
Un alt aspect care face Groenlanda atractivă pentru Statele Unite este evaluarea efectuată de U.S. Geological Survey, care estimează că insula dispune de aproximativ 31.400 de milioane de barili echivalent petrol (MMBOE) și circa 148 de trilioane de metri cubi de gaze naturale. Ajay Parmar, analist senior al piețelor de țiței, a subliniat că astfel de rezerve, dacă ar fi descoperite în țări precum Arabia Saudită sau Qatar, ar genera un interes comercial imens. Totuși, el a menționat provocările tehnice legate de extracție și transport, având în vedere locația Groenlandei.
Politica de mediu a Groenlandei
În 2021, Groenlanda a instituit un moratoriu asupra exploatării petrolului și gazelor, ca urmare a preluării puterii de către partidul socialist Inuit Ataqatigiit, care s-a angajat să abordeze criza climatică cu seriozitate. În contrast, Trump a promis să „dezlănțuie energia americană” și a susținut extragerea de petrol și gaze, promovând un slogan provocator: „forează, dragă, forează”. El a anunțat intenția de a anula înghețarea proiectelor de gaze naturale stabilite de administrația Biden și a renunțat la angajamentele privind schimbările climatice.
Impactul asupra mediului
Activistii de mediu se tem că o eventuală preluare a Groenlandei de către Trump ar putea conduce la renunțarea la interdicțiile de foraj, ceea ce ar putea genera emisii semnificative, echivalente cu o „bombă cu carbon”. Kirtana Chandrasekaran, activistă de la Friends of the Earth, a subliniat că extinderea extracției în Groenlanda ar fi un exemplu negativ pentru leadershipul climatic global și ar oferi justificări scepticilor schimbărilor climatice din alte regiuni ale lumii.
Perspectivele strategice
Într-un interviu acordat Fox News, congresmanul Mike Waltz, care va deveni consilier pentru securitate națională al lui Trump, a afirmat că planul de anexare a Groenlandei depășește granițele insulei, având în vedere importanța strategică a Arcticii. El a subliniat că Rusia își propune să devină „regele” Arcticii, ceea ce face ca implicarea SUA în această zonă să fie crucială.
Spărgătoarele de gheață și provocările din regiunea Arctică
Cu un număr impresionant de 60 de spărgătoare de gheață, dintre care unele sunt dotate cu propulsie nucleară, situația din Arctic devine tot mai complexă. În prezent, două dintre aceste nave se află în dotarea noastră, iar una dintre ele a fost recent implicată într-un incident de incendiu.
Retragerea calotelor polare a generat o intensificare a activităților economice din regiune, iar China a început să lanseze propriile spărgătoare de gheață pentru a facilita accesul la resursele de petrol și gaze din zonele de nord. Acest fenomen ridică semne de întrebare cu privire la securitatea națională, având în vedere importanța resurselor naturale din aceste teritorii.
Impactul exploatării miniere asupra mediului
Exploatarea mineralelor în regiunile afectate de dezgheț poate avea consecințe devastatoare asupra faunei și florei locale. Anne Tolvanen, profesor și director de program de cercetare la Institutul de Resurse Naturale din Finlanda, subliniază această problemă în cadrul unei recenzii dedicate mineritului în mediul arctic. Ea avertizează că sezoanele de vegetație din nord sunt scurte și reci, ceea ce face ca speciile să fie deja la limita supraviețuirii.
Tolvanen adaugă că recuperarea ecosistemelor afectate de industria grea și alte activități umane ar putea dura „decenii sau chiar secole”, ceea ce pune în evidență necesitatea de a aborda cu seriozitate impactul acestor intervenții asupra mediului arctic.
