Povestea lui Ștefan Mihăilescu-Brăila
Ștefan Mihăilescu-Brăila, unul dintre cei mai mari actori de comedie ai scenei românești, s-a născut pe 3 februarie 1925, în Brăila. A crescut fără iubire maternă, o traumă care l-a marcat pe parcursul întregii sale vieți. Deși pe scenă aducea bucurie și hohote de râs, în spatele cortinei, destinul său era plin de durere și singurătate.
O copilărie marcată de respingere
Mihăilescu-Brăila a fost un copil nedorit, născut dintr-o relație efemeră a mamei sale, care avea doar 19 ani și nu și-a dorit copilul. Crescând în casa bunicilor, a suferit de respingere și umilințe, fiind constant batjocorit de unchiul său. Această experiență a dezvoltat în el o teamă profundă față de sărăcie, dar și o dualitate între posesivitate și generozitate față de cei apropiați.
Cariera artistică
Ștefan Mihăilescu-Brăila a început să muncească de la 16 ani, având diverse slujbe, iar în 1947 a absolvit Conservatorul „G. Cavadia”. A început să joace la teatrul din Brăila, iar în 1956 a ajuns la Baia Mare. În 1957, a fost angajat la Teatrul „Giulești” din București, unde a devenit unul dintre cei mai iubiți actori ai generației sale. Deși nu avea un fizic clasic de star, cu o statură scundă și trăsături neobișnuite, prezența sa scenică electrizantă și autenticitatea l-au făcut memorabil.
Roluri de neuitat
Mihăilescu-Brăila a lăsat în urmă roluri memorabile în filme precum „Nea Mărin miliardar” și „Secretul lui Bachus”, pentru care a primit Premiul ACIN în 1987. Rolul din „Bachus” a fost ultimul său mare succes.
Finalul unei vieți discrete
Mare actor, dar cu o viață personală umbrită de tristețe, Ștefan Mihăilescu-Brăila a murit pe 19 septembrie 1996, aproape uitat, la vârsta de 71 de ani. La înmormântarea sa au fost prezente doar zece persoane. A trăit și a murit cu discreție, purtând o povară emoțională pe care nu a împărtășit-o niciodată cu adevărat.
Moștenirea sa artistică
Ștefan Mihăilescu-Brăila rămâne o figură emblematică a comediei românești, un artist care a reușit să facă milioane de oameni să râdă, fără a fi cunoscut vreodată iubirea adevărată.
Impactul său asupra artei dramatice românești este considerabil, demonstrând că, în ciuda adversităților personale, talentul poate străluci și poate aduce bucurie altora.