CCR analizează sesizarea SOS referitoare la legea împotriva antisemitismului și xenofobiei
Curtea Constituțională discută pe 10 iulie sesizarea S.O.S. România, AUR și POT privind legea pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură. Actul normativ propune ca distribuirea, prin intermediul unui sistem informatic, a materialelor antisemite, fasciste, legionare, rasiste și xenofobe, negarea sau diminuarea Holocaustului, precum și negarea crimelor de război să fie considerate infracțiuni, pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în anumite cazuri, chiar mai mult.
Pe 19 iunie, S.O.S. România, AUR și POT au contestat acest act normativ la CCR, având în vedere că cele trei partide au votat împotriva proiectului în urma adoptării sale pe 11 iunie de către Camera Deputaților, for decizional. În contestație, se susține că legea va „alimenta un antisemitism artificial” și va oferi motive pentru acordarea privilegiilor unor grupuri minoritare. Semnatarii sesizării, profesorul universitar doctor Verginia Vedinaș și avocatul Marcela Baș, au adus mai multe obiecții concrete.
Obiecțiile menționate subliniază că modificările propuse de Silviu Vexler contravin Constituției României, încalcând libertatea de conștiință, dreptul la identitate, egalitatea în drepturi, tratatele internaționale și drepturile omului, precum și libertatea de exprimare și dreptul la informație. Aceștia afirmă că o astfel de lege ar limita dezbaterile parlamentare și ar afecta caracterul democratic al statului.
Legea este acuzată de încălcarea articolelor 25, 29 și 30 din Constituția României, care garantează dreptul la viață intimă, libertatea conștiinței și libertatea de exprimare, corelate cu articolul 1 (alineatul 3) care consacră statul de drept și democratic al României, și articolul 20 care prioritizează reglementările internaționale privind drepturile omului. Semnatarii susțin că libertatea de exprimare, garantată și de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este esențială pentru demnitatea umană și trebuie să includă și informațiile sau ideile considerate contrariante sau neliniștitoare.
De asemenea, sesizarea subliniază că legea, care include materiale interzise precum cărți sau documentare, contravine articolului 8 din noua lege, care stipulează că „nu constituie infracțiune… dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației”. Semnatarii contestației argumentează că nu există un criteriu obiectiv și clar pentru a determina caracterul materialelor ca fiind antisemite, xenofobe sau discriminatorii.
O altă obiecție majoră se referă la caracterul „vag și imprecis” al legii, care poate conduce la abuzuri din partea autorităților prin interpretarea sa largă. Se susține că formulările evazive încalcă prevederile legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care constituie un criteriu de constituționalitate. De asemenea, interzicerea publicării de cărți, mesaje, articole și conținut audio-video este considerată o formă de cenzură, afectând libertatea de exprimare, informare și învățătură, inclusiv libertatea academică și științifică.
