CCR analizează contestația privind legea de combatere a antisemitismului și xenofobiei
Curtea Constituțională dezbate, marți, sesizarea formulată de S.O.S. România, AUR și POT cu privire la legea care vizează măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură. Legea, inițiată de deputatul Silviu Vexler, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, prevede ca distribuirea, prin intermediul unui sistem informatic, a materialelor antisemite, fasciste, legionare, rasiste și xenofobe, negarea sau diminuarea Holocaustului, precum și negarea crimelor de război să constituie infracțiune, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și, în anumite cazuri, chiar mai mult.
Pe 19 iunie, S.O.S. România, AUR și POT au contestat acest act normativ la CCR, cele trei partide votând împotriva proiectului la adoptarea sa pe 11 iunie de către Camera Deputaților, care este for decizional. În contestație, se argumentează că o astfel de lege ar putea „alimenta un antisemitism artificial”, oferind motive pentru acordarea privilegiilor unor grupuri minoritare. Semnatarii sesizării, profesorul universitar doctor Verginia Vedinaș și avocatul Marcela Baș, au adus obiecții concrete la adresa legii.
Obiecțiile menționate subliniază că modificările propuse de Silviu Vexler contravin Constituției României, încălcând libertatea de conștiință, dreptul la identitate, egalitatea în drepturi, tratatele internaționale și drepturile omului, libertatea de exprimare și dreptul la informație. De asemenea, se susține că legea ar limita dezbaterile parlamentare și ar afecta caracterul democratic al statului român.
Semnatarii sesizării afirmă că legea ar încălca articolele 25, 29 și 30 din Constituția României, care garantează dreptul la viață intimă, libertatea conștiinței și libertatea de exprimare. De asemenea, se invocă articolul 1 (alin. 3), care consacră caracterul de stat de drept și democratic al României, și articolul 20, care garantează prioritatea reglementărilor internaționale privind drepturile omului.
Libertatea de exprimare, garantată și de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este considerată esențială pentru demnitatea umană, impunând statelor nu doar obligația de a se abține de la îngrădiri, ci și obligația de a asigura caracterul pluralist al informației.
În plus, se menționează că legea include cărți sau documentare în categoria „materiale interzise”, contrar prevederilor articolului 8, care stipulează că „nu constituie infracțiune… dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației”. Există preocupări legate de lipsa unui criteriu obiectiv și clar pentru determinarea caracterului materialelor ca fiind antisemite sau xenofobe.
O altă obiecție este caracterul „vag și imprecis” al legii, care ar putea duce la abuzuri din partea autorităților, conform interpretabilității sale largi. Se menționează că modul evaziv în care sunt redactate textele legii încalcă normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, considerându-se un criteriu de constituționalitate. De asemenea, interzicerea publicării de cărți, mesaje, articole și conținut audio-video ar institui o cenzură ce afectează drepturile fundamentale de exprimare, informare și învățătură, limitând libertatea academică și științifică.
