Structura militară și influența Iranului
Iranul deține propriile forțe terestre, navale și de informații, având control asupra arsenalului său de drone și rachete. Forța Quds, cunoscută și sub denumirea de „Ierusalim”, are responsabilitatea de a promova revoluția prin intermediul războiului și îndoctrinării, extinzându-se din Irak până în Cornul Africii. Pe plan intern, regimul recurge la violență, ucigând și mutilând protestatarii politici. Foști membri ai acestuia domină parlamentul și sectoarele economice cheie, cum ar fi industria petrolieră și ingineria, implicându-se și în activități de contrabandă și achiziții militare.
Impactul războiului cu Israelul asupra IRGC
În ceea ce privește războiul cu Israelul, acesta a fost un adevărat dezastru pentru Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), din perspectiva metodelor convenționale. Programul nuclear al Iranului a suferit daune semnificative, iar atacurile israeliene, desfășurate pe parcursul a 12 zile, au vizat aproximativ 1.500 de ținte iraniene, lăsând în urmă distrugeri considerabile la instalațiile IRGC și la miliția Basij. De asemenea, umilința generată de acțiunile inamice care s-au desfășurat fără restricții a fost o experiență greu de uitat pentru Iran.
Printre zecile de ofițeri superiori care au căzut în confruntări se numără Mohammad Bagheri, șeful statului major general, Hossein Salami, comandantul-șef al IRGC, și Amir Ali Hajizadeh, comandantul forțelor aeriene ale corpului. Israelul susține că a distrus peste 300 de lansatoare de rachete, ceea ce reprezintă 75% din capacitatea Iranului. În fața unei intervenții americane recente asupra instalațiilor nucleare iraniene, liderii țării au optat pentru un atac simbolic împotriva unei baze americane din Qatar, avizată în prealabil, pentru a evita o escaladare a conflictului.
Transformarea morților în martiri
Cu toate acestea, evaluările bazate pe metode convenționale nu reflectă în totalitate natura unui stat revoluționar. „Decapitarea” forței de elită a IRGC nu poate fi considerată o victorie, deoarece regimul reușește să transforme morții în martiri, consolidând astfel loialitatea și unitatea națională în rândul susținătorilor. Acest lucru a fost evident sâmbătă, când loialiștii au participat la o ceremonie funerară masivă în Teheran pentru ofițerii căzuți și alte victime, inclusiv femei și copii, din războiul recent.
Încă din timpul războiului de opt ani împotriva Irakului, Iranul s-a obișnuit cu pierderi rapide în rândul ofițerilor superiori. Ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al țării, nu pierde timp în a-i înlocui pe cei decedați. Recent, Mohammad Pakpour a fost numit noul comandant al IRGC, promițând că soldații săi sunt pregătiți să reacționeze cu furie la orice agresiune israeliană.
Declarațiile lui Ali Khamenei
În aceeași zi, Khamenei l-a criticat pe președintele Trump pentru apelul său adresat iranienilor de a se „preda”, o idee pe care poporul iranian, cu o istorie și cultură bogată, o respinge ferm.
Redefinirea Victoriei în Contextul Politic Iranian
Conceptul de victorie a suferit o transformare semnificativă în discursul politic iranian, devenind un simbol al sfidării mai degrabă decât al apărării teritoriale. Liderul suprem al Iranului, alături de Garda Revoluționară, a redefinit ceea ce înseamnă să câștigi, punând accent pe rezistență și pe refuzul de a ceda în fața adversarilor. Această viziune a fost consolidată în timpul războiului Iran-Irak, care a început în 1980, când Saddam Hussein a invadat Iranul.
Originea Gărzii Revoluționare și Impactul Războiului
Ayatollahul Ruhollah Khomeini, fondatorul regimului revoluționar, a creat Garda Revoluționară ca o alternativă la armata regulată, considerată insuficient de ideologică. Această nouă forță a fost compusă din tineri revoluționari care au demonstrat un zel neobișnuit, reușind să desfășoare atacuri îndrăznețe împotriva forțelor irakiene. În 1982, Garda și unitățile Basij au obținut victorii semnificative, respingând armata irakiană peste granița fluvială Shatt al-Arab.
Persistența Conflictului și Costurile Sale
Dorința de a-l răsturna pe Saddam Hussein și așteptările legate de reîntoarcerea lui Muhammad al-Mahdi au motivat continuarea luptei, chiar și după cererea de pace din partea Irakului. Această decizie a dus la un război de uzură devastator, care s-a întins până în 1988, având consecințe tragice pentru Iran, inclusiv pierderi masive de vieți omenești și o economie grav afectată.
Propaganda și Eroii Revoluției
Regimul iranian a promovat ideea că rezistența față de Saddam și susținătorii săi occidentali reprezintă o „Apărare Sacră” și o victorie morală. Eroii acestei perioade, în special membrii Gărzii Revoluționare, au fost celebrați, iar fețele lor au devenit simboluri ale sacrificiului național, fiind reprezentate pe muraluri în orașe.
Declinul Imaginea Gărzii Revoluționare
Cu toate acestea, imaginea Gărzii Revoluționare a început să fie afectată negativ de corupție și de abuzurile comandanților săi. Aceștia sunt adesea percepuți ca fiind mai preocupați de acumularea de bogăție și de reprimarea protestelor interne, cum ar fi cele izbucnite în urma morții lui Mahsa Amini, decât de valorile ideologice pe care le promovau inițial. Aceste tulburări au fost întâmpinate cu o reacție violentă, conducând la pierderi semnificative de vieți omenești.
Reîntoarcerea Eroilor: Qassem Soleimani
În ciuda provocărilor, Garda Revoluționară a continuat să producă figuri remarcabile precum Qassem Soleimani, care a fost un actor cheie în extinderea influenței Iranului în Irak, Siria și Liban. Soleimani a fost ucis în 2020, într-un atac aerian ordonat de președintele Trump, iar înmormântarea sa a strâns un număr impresionant de susținători, demonstrând încă o dată puterea simbolică a acestei instituții în fața populației.
Impactul atacurilor din 7 octombrie 2023 asupra influenței Iranului
Atacurile asupra Israelului din 7 octombrie 2023 au dus la o diminuare a sferei de influență a Iranului, în contextul în care Israelul a reușit să distrugă brutal „axa de rezistență” pe care generalul Qassem Soleimani a consolidat-o prin intermediul unor actori regionali.
Viitorul după moartea lui Ali Khamenei
Cu cerul deasupra Republicii Islamice liber de aeronave inamice, cel puțin pentru moment, cei aproximativ 125.000 de membri ai Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) se concentrează asupra situației interne. Recent, au avut loc desfășurări de urgență în zonele de frontieră instabile din Kurdistan, în nord-vest, și Baluchistan, în est. În plus, serviciile secrete iraniene au reținut sute de persoane suspectate de colaborare cu Israelul, șase dintre acestea fiind deja executate. Deși simpatia publicului pentru IRGC a crescut în urma pierderilor suferite, aceasta ar putea scădea din nou dacă organizația va fi asociată cu acte de teroare internă.
Ali Khamenei a reușit să-și construiască o bază de putere solidă ca lider al Gărzilor Islamice, iar respectul său este indiscutabil. Totuși, în calitate de bărbat fragil de 86 de ani, viitorul său este incert. La moartea sa, este puțin probabil ca comandanții IRGC să-și transfere loialitatea noului lider fără dificultăți, chiar dacă acesta ar putea fi fiul său, Mojtaba. Acest lucru ar putea conduce la o schimbare a echilibrului de putere în Republica Islamică, favorizând astfel figura militară în detrimentul clerului.
Ambiguitatea intențiilor nucleare ale Iranului
Conflictul recent de 12 zile nu a clarificat ambiguitatea în jurul ambițiilor nucleare ale Iranului. Atâta timp cât această situație va persista, riscul unei noi escaladări a ostilităților rămâne ridicat. Pentru mulți membri ai IRGC, moartea pe câmpul de luptă pentru o cauză sacră este văzută ca o formă de glorie. Khamenei însuși a afirmat în 2021 că „înainte de reapariția lui Mahdi, cei drepți sunt testați pe câmpul de luptă al jihadului, ieșind din necazuri mai puternici și mai mândri”.
Provocările lui Khamenei
Atât de multe provocări se află pe umerii lui Ali Khamenei, care traversa cel mai dificil moment de conducere de la preluarea funcției. La 86 de ani, situația sa de sănătate și deciziile strategice pe care le va lua în continuare vor avea un impact semnificativ asupra viitorului Iranului.
