Strategia militară israeliană împotriva Iranului
Piloții israelieni au dedicat ani de antrenamente intensive, iar serviciile de informații au dezvoltat rețele extinse de spioni pentru a desfășura o ofensivă complexă împotriva Iranului. Această acțiune a inclus operațiuni semnificative, precum „Nunta roșie”, care a dus la eliminarea mai multor comandanți iranieni de top, și „Narnia”, prin care au fost uciși simultan nouă cercetători din domeniul nuclear în locuințele lor din Teheran. Deși atacul a surprins autoritățile iraniene, planul a fost aproape să se prăbușească în anumite momente.
Complexitatea operațiunilor
Realizarea cu succes a acestor atacuri a necesitat strategii elaborate pentru a surprinde inamicul. Operațiunile au întărit poziția Israelului ca putere militară dominantă în regiune, ceea ce ar putea determina mai multe țări să se distanțeze de influența Iranului și să dezvolte relații mai cordiale cu Israelul.
Așteptări de pace
Oficiali de rang înalt din Israel și Statele Unite au declarat că se preconizează semnarea unor noi acorduri de pace ca urmare a finalizării acestor operațiuni militare. Deși unele rapoarte sugerează că Israelul nu a reușit să atingă toate obiectivele, în special în ceea ce privește distrugerea completă a programului nuclear iranian, chiar și oficialii israelieni au fost surprinși de succesul planurilor lor.
Provocările planificării
Generalul Oded Basiuk, șeful Direcției de Operațiuni militare israeliene și unul dintre arhitecții principali ai operațiunii, a declarat: „Când am început să plănuim toate lucrurile în detaliu, era foarte greu să fim siguri că totul va funcționa.” Planificarea atacurilor asupra Iranului a început încă din anii ’90, când serviciile de informații israeliene au descoperit primele încercări ale Iranului de a dezvolta un program nuclear.
Construirea rețelei
În acea perioadă, Israelul a început să construiască o rețea extinsă de agenți în interiorul Iranului pentru a desfășura o campanie de sabotaj care a inclus explozii la centrele de îmbogățire a uraniului și asasinarea mai multor oameni de știință iranieni. Piloții israelieni au trebuit să se sincronizeze perfect, astfel încât rachetele lansate să lovească țintele aproape simultan, într-un interval de maxim 20 de secunde.
Concluzie
Oficialii israelieni au realizat că aceste eforturi nu vor fi suficiente, având în vedere că, în cele din urmă, va fi necesar să recurgă la atacuri aeriene pentru a distruge complet programul nuclear iranian.
Planificarea și execuția atacului asupra Iranului
Pentru a asigura succesul operațiunii, piloții israelieni au trebuit să învețe să zboare în formații de 6-10 avioane în jurul unui singur avion militar de realimentare în aer. Această pregătire a fost esențială pentru a permite avioanelor să parcurgă mii de kilometri și să își poziționeze rachetele astfel încât să lovească țintele aproape simultan, într-un interval de maxim 20 de secunde.
Într-o țară mică precum Israelul, antrenamentul pentru o astfel de misiune era imposibil, astfel că, în 2008, peste 100 de avioane israeliene F-15 și F-16 au efectuat un zbor de 1.500 de kilometri până în Grecia pentru a testa capacitatea forțelor aeriene de a lovi instalațiile nucleare iraniene. Exerciții precum operațiunea „Spartanul glorios” au devenit din ce în ce mai frecvente.
Țintele strategice ale Israelului
Israelul a fost aproape să lanseze un atac aerian asupra Iranului de mai multe ori în ultimii ani. Premierul Benjamin Netanyahu a fost de fiecare dată oprit de miniștri și de șefii serviciilor de securitate, care doreau să evite declanșarea unui război și să nu supere Washingtonul, care prefera o abordare diplomatică a problemei.
După căderea regimului sirian al lui Bashar al-Assad, avioanele israeliene au putut zbura prin spațiul aerian al Siriei, iar rețelele de spioni din Iran erau suficient de extinse pentru a monitoriza mișcările liderilor militari iranieni. În plus, Israelul a reușit să pregătească stocuri de sute de drone pe teritoriul iranian, care au avut un rol crucial în distrugerea sistemelor de apărare antiaeriană ale inamicului.
Când oficialii israelieni și-au dat seama că nu mai pot bloca programul nuclear al Iranului, au întocmit o listă cu peste 250 de ținte pe care voiau să le elimine, printre care cercetători, lideri militari iranieni, instalații nucleare și lansatoare de rachete.
Decizia de atac și strategia de deghizare
Pe 9 iunie, Netanyahu și consilierii săi militari au luat decizia finală de a lansa operațiunea, cu patru zile înainte de atac. Pentru a masca planurile, biroul premierului a anunțat că Netanyahu își va lua câteva zile de concediu pentru a participa la nunta fiului său, Avner, programată pentru 16 iunie. Nici Avner, nici soția premierului, Sarah, nu știau că nunta urma să fie amânată.
În acea perioadă, oficialii israelieni au scurs informații în presă despre neînțelegerile dintre Netanyahu și Trump, în legătură cu atacul, inclusiv o convorbire telefonică în care președintele SUA i-a spus premierului israelian că preferă continuarea negocierilor. Chiar în ziua atacului, Trump a declarat reporterilor că SUA și Iran sunt „destul de aproape de un acord” și că nu dorește implicarea militară.
Decizia Israelului de a ataca Iranul
Succesul inițial al operațiunii israeliene a determinat o reacție din partea fostului președinte Trump, care a decis să ordone bombardarea instalațiilor nucleare iraniene cu ajutorul bombelor anti-buncăr lansate din bombardierele B-2. Oficialii din Israel au declarat că intenționează să aștepte rezultatele discuțiilor dintre Washington și Teheran, care se află în cea de-a șasea rundă de negocieri. Totuși, generalii israelieni erau deja în faza finală de pregătire pentru atac.
Strategia principală a fost de a face ca iranienii să creadă că Israelul nu va acționa fără aprobarea și suportul Statelor Unite. În timp ce trupele americane nu erau mobilizate și se aflau în continuare în discuții cu Iranul, Israelul putea să își desfășoare operațiunile fără a-și ascunde mișcările și fără a pierde elementul surpriză. În momentul în care Trump a anunțat pe rețelele sociale că Statele Unite caută o soluție diplomatică pentru problema nucleară iraniană, avioanele israeliene decolau deja către Iran.
Momentul critic al misiunii
Un aspect esențial al planului consta în eliminarea simultană a liderilor tuturor forțelor armate iraniene, operațiune denumită „Nunta roșie”, inspirată dintr-un episod din serialul „Urzeala tronurilor”, în care mai multe personaje importante sunt ucise după ce sunt păcălite să creadă că se află în siguranță. Această manevră a permis Israelului să întârzie reacția Iranului, oferind mai mult timp avioanelor și dronelor israeliene pentru a distruge lansatoarele de rachete iraniene.
Pe măsură ce avioanele israeliene se apropiau de obiective, a apărut o problemă care ar fi putut compromite misiunea: liderii forțelor aeriene iraniene au început să se mobilizeze. Oficialii israelieni, aflați într-un buncăr de comandă, erau îngrijorați că țintele atacului se vor dispersa, făcându-le astfel mult mai greu de lovit. Totuși, spre surprinderea lor, comandanții iranieni s-au adunat toți într-un singur loc, ceea ce le-a pecetluit soarta. Rachetele israeliene au fost lansate imediat în direcția lor.
Deși șansele de succes păreau reduse, chiar și operațiunea denumită „Narnia” a avut un final favorabil: cei nouă cercetători de top au fost eliminați din locuințele lor. În scurt timp, serviciile de informații israeliene au confirmat că aproape toate țintele pe care Israelul și le-a propus să le distrugă în luna noiembrie a anului trecut au fost anihilate.
