Analiză: Ce cărți are Putin în contextul unui conflict convențional cu NATO – o industrie pregătită de război și vasta moștenire a Armatei Roșii.

STIRIVOX Moderator STIRIVOX
10 Min Citire

Sursa foto: Google Images

0:00

Producția de tancuri în Rusia: Statistici alarmante

În prezent, Rusia produce anual un număr de tancuri care se apropie de totalul întregii flote de blindate a armatei germane. Conform estimărilor, în următorii trei ani, industria rusă va genera aproape aceeași cantitate de vehicule blindate cât se află în dotarea Germaniei, Franței și Regatului Unit la un loc.

Tancuri T-90M: Producție și modernizare

Un studiu realizat de Conflict Intelligence Team (CIT), un centru de analize militare din Ucraina, a evidențiat că, în ultimul an, fabrica principală de blindate din Rusia a ieșit în evidență cu o producție cuprinsă între 250 și 300 de tancuri T-90M, cel mai avansat tip din dotarea armatei ruse. De asemenea, se estimează că Federația Rusă beneficiază încă de o substanțială moștenire a fostei armate sovietice, păstrată în numeroase depozite de armament și centre de reparații, unde mii de blindate așteaptă să fie modernizate sau demontate pentru piese de schimb.

Fabricile de tancuri din Rusia

În prezent, Rusia dispune de două mari fabrici de tancuri: Uralvagonzavod și Omsktransmaș. Dintre acestea, Uralvagonzavod, situată în apropierea orașului Nijnîi Taghil din regiunea Sverdlovsk, este singura care produce efectiv tancuri. Conform estimărilor din Ucraina, în 2024, fabrica va produce între 250 și 300 de tancuri T-90M „noi”. Este important de menționat că nu este clar câte dintre aceste vehicule sunt complet noi și câte sunt modele mai vechi recondiționate.

Rata pierderilor și resursele militare ale Rusiei

Analizând pierderile suferite de armata rusă în Ucraina, se observă o scădere a acestora. Înainte de începutul invaziei în 2022, Rusia a recepționat aproximativ 85 de tancuri T-90M, care s-au adăugat la cele 370-380 de modele T-90 mai vechi. În 2023, producția de la Uralvagonzavod a crescut la 140-180 de tancuri, iar pentru 2024 se preconizează o capacitate maximă de 300 de unități.

Estimările sugerează că, de la începutul conflictului, Rusia a produs între 540 și 630 de tancuri T-90M, incluzând atât unități construite de la zero, cât și modele mai vechi modernizate. Conform surselor deschise, armata rusă a pierdut cel puțin 130 de tancuri T-90M în războiul din Ucraina, ceea ce reprezintă aproximativ 15% din totalul pierderilor de tancuri confirmate vizual.

Perspectivele viitoare ale capacităților de producție

Analizând datele, specialiștii sugerează că, dacă scăderea pierderilor va continua în 2025, ca urmare a utilizării mai prudente a tancurilor, ritmul actual de producție va permite Rusiei să-și mențină structura actuală de blindate pentru o perioadă mai lungă. Aceasta este concluzia studiului realizat de Conflict Intelligence Team.

Concluzie

O analiză efectuată de Institutul de Studii Strategice de la Londra (RUSI) în primăvara acestui an a arătat că Rusia produce în total aproximativ 1.500 de tancuri pe an, incluzând atât producția de la Uralvagonzavod, cât și de la alte unități industriale. Aceste statistici ridică întrebări legate de viitorul echilibrului de putere în regiune.

Recondiționarea vehiculelor blindate în Rusia

Fabricile rusești, precum Omsktransmaș din Siberia, continuă să recondiționeze modele mai vechi de tancuri și vehicule blindate, oferindu-le o nouă viață. Aproximativ 80% dintre aceste vehicule nu sunt noi, ci reprezintă echipamente mai vechi, modernizate și recondiționate, provenind din stocurile armatei ruse.

În ultimii trei ani, Rusia a pierdut peste 4.000 de tancuri, dintre care aproape 3.000 au fost distruse complet. În prezent, capacitatea de producție a Rusiei se ridică la maximum 1.500 de tancuri pe an, incluzând atât tancuri noi, cât și modele recondiționate sau reparate după avarii suferite pe câmpul de luptă.

Moștenirea militară sovietică

Rusia, sub conducerea lui Vladimir Putin, continuă să se bazeze pe vasta moștenire a fostei armate sovietice. Aceasta este stocată în zeci de depozite și ateliere de reparații, situate în apropierea marilor uzine de armament sau unități militare. Aceste locații adăpostesc mii de vehicule blindate și piese de artilerie, inclusiv tancuri, mașini de luptă ale infanteriei, vehicule de transport blindat și tunuri autopropulsate.

Resursele din aceste depozite sunt esențiale pentru a acoperi pierderile suferite în conflict. Rusia recondiționează vehiculele disponibile, le modernizează și le trimite pe front, iar cele complet distruse sunt folosite pentru piese de schimb. Deși imagini satelitare sugerează că depozitele s-au golit considerabil în ultimii trei ani, nu toate vehiculele au fost utilizate pentru a înlocui pierderile din Ucraina. Experții militari sugerează că unele dintre aceste blindate au fost alocate noilor unități formate în cadrul armatei ruse, care nu participă activ în conflictul ucrainean.

Producția de blindate și comparația cu armatele europene

Conform analiștilor independenți din domeniul OSINT, producția anuală de vehicule blindate în Rusia, excluzând tancurile, este estimată între 1.100 și 1.400 de unități. Această cifră include atât vehicule „noi”, precum cele fabricate la Kurgamașzavod, cât și blindate vechi recondiționate. Comparativ, armata germană și cea britanică aveau, înainte de invazia Rusiei în Ucraina, aproximativ 500-600 de tancuri în total. Armata franceză dispune, conform surselor disponibile, de aproximativ 240 de tancuri.

Impactul dronelor în conflictul din Ucraina

Un alt aspect important al războiului modern este utilizarea dronelor, care au transformat radical fața conflictelor contemporane. Conform rapoartelor armatei ucrainene, Rusia consumă în jur de 3.000 de drone kamikaze pe zi în Ucraina. De asemenea, ucrainenii pierd aproximativ 10.000 de drone lunar, fie prin utilizarea lor în misiuni, fie prin bruiere, distrugere sau doborâre de către apărarea antiaeriană rusă.

În aceste condiții, atât Ucraina, cât și Rusia continuă să își dezvolte și să își adapteze strategiile militare pentru a face față provocărilor actuale.

Sporirea producției de drone și avertismentele privind securitatea europeană

Producția de drone continuă să crească, atingând un nivel de aproximativ un milion de unități pe an. În contrast, țările europene se află la o distanță considerabilă în ceea ce privește acest domeniu. Comisarul european pentru Apărare a subliniat recent necesitatea ca Europa să fie capabilă să fabrice „milioane de drone” pentru a se pregăti în fața unei posibile amenințări din partea Rusiei. Conform unor analize, armata rusă ar putea fi în măsură să lanseze un atac asupra unei țări membre NATO în următorii cinci ani, mai ales dacă va obține câteva victorii în Ucraina.

Riscurile și costurile unui conflict NATO-Rusia

Pierderile directe cauzate de un război între Rusia și NATO, împreună cu creșterea prețurilor la energie și instabilitatea piețelor financiare, ar putea genera daune economice de aproximativ 1,5 trilioane de dolari în primul an al conflictului. Aceasta ar reprezenta o sumă aproape la fel de mare ca impactul total al invaziei Rusiei în Ucraina, conform unei analize efectuate de Bloomberg Economics.

O invazie din partea trupelor ruse ar putea fi precedată de un incident provocat, menit să justifice o acțiune militară, sau de un atac hibrid. Rusia se află pe cale să producă un număr mai mare de obuze, drone și rachete decât necesită pentru continuarea războiului din Ucraina, ceea ce îi va permite să își întărească stocurile înainte de un eventual conflict cu NATO.

Poziția NATO și angajamentele de apărare

Deși un conflict deschis între Rusia și NATO este puțin probabil în prezent, în special datorită dorinței Moscovei de a evita două războaie simultan, unele voci din rândul generalilor și oficialilor ruși au indicat că ambițiile lor nu se limitează doar la Ucraina.

În cadrul summitului Alianței de la Haga, statele membre NATO au convenit să crească treptat cheltuielile pentru apărare, vizând un obiectiv de 5% din PIB până în anul 2035. Această înțelegere prevede o creștere a angajamentului statelor membre de la 2% la 3,5% din PIB pentru cheltuieli strict militare, în plus față de 1,5% din PIB pentru cheltuieli de securitate mai largi, inclusiv investiții în infrastructură, cum ar fi construcția de șosele, poduri și modernizarea căilor ferate.

Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *