Teheranul și rețeaua sa de proxy-uri
De mai bine de 30 de ani, Teheranul a dezvoltat o rețea complexă de proxy-uri pentru a-și extinde influența și a-și purta bătăliile dincolo de frontierele sale, menținându-și dușmanii la distanță. În acest context, liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a reușit să-și consolideze puterea. Atacurile directe asupra Iranului au fost, până de curând, considerate imposibile. Totuși, o analiză recentă subliniază posibilele implicații geopolitice după atacul efectuat de SUA asupra complexelor nucleare iraniene.
Atacul surpriză al Israelului
Pe 13 iunie, o imagine de invincibilitate a Teheranului s-a prăbușit brusc, când Israelul a lansat un atac surpriză fără precedent, pătrunzând în adâncul teritoriului iranian. Acest eveniment a zguduit sentimentul de siguranță al Iranului și a distrus aura de putere pe care aceasta o cultivase cu atâta grijă. Atacurile israeliene au vizat lideri militari de top și unii dintre cei mai renumiți oameni de știință nucleari, iar bilanțul uman a fost devastator, cu 627 de morți, inclusiv 49 de femei și 13 copii, conform informațiilor oficiale.
Reacția SUA și temerile internaționale
SUA s-au alăturat Israelului în această campanie, atacând trei obiective nucleare înainte de a propune o încetare a focului între Israel și Iran. Această situație a generat temeri atât în Iran, cât și în afara sa, cu privire la posibila consolidare a controlului regimului, care ar putea adopta o poziție mai agresivă în politica internă și externă, în urma unei astfel de umilințe.
Schimbarea de regim și reacțiile conducerii iraniene
Israelul și SUA au sugerat că atacurile lor ar putea duce la o schimbare de regim în Iran, sperând că acest lucru va rezulta într-un stat mai prietenos. Cu toate acestea, eșecul lor în acest demers a determinat regimul iranian să declare victoria. Conducerea Iranului a demonstrat o capacitate de adaptare, înlocuind persoanele de conducere pierdute și aplicând măsuri dure împotriva celor considerați complici ai atacului israelian. Aceasta a dus la o atmosferă de paranoia, regimul fiind predispus să conducă cu o mână mai strictă, din teama de trădare.
Contextul politic intern
După trei ani de guvernare conservatoare sub Ebrahim Raisi, Iranul a ales anul trecut un reformist, Masoud Pezeshkian, care a pledat pentru dialog cu dușmanii țării, văzând în aceasta o soluție pentru problemele interne. Mulți iranieni l-au considerat pe Pezeshkian ca pe ultima speranță de a ajunge la un acord nuclear cu Occidentul și de a reintegra Iranul în comunitatea internațională.
Riposta Iranului și sentimentul naționalist
În timpul conflictului de 12 zile, Iranul a ripostat constant împotriva Israelului, provocând distrugeri semnificative în orașe mari, inclusiv Tel Aviv, și provocând moartea a 28 de persoane. Capacitatea sa de a răspunde sub atac a fost apreciată de unii iranieni, inclusiv de cei care se opun regimului. Un bărbat de 36 de ani, Ali, a declarat: „În acest moment, oamenii se simt foarte naționaliști. Am trecut printr-un război pe care toată lumea îl consideră nejustificat, așa că guvernul beneficiază de o anumită bunăvoință.”
Îngrijorări în rândul iranienilor privind represiunile iminente
Mulți iranieni își exprimă temerile cu privire la ceea ce va urma după recentele evenimente, în special în contextul unei posibile represii împotriva reformiștilor și a celor care solicită schimbări. Regimul iranian a început măsuri drastice pentru a elimina persoanele considerate colaboratori ai Israelului. Conform agenției de știri Fars, afiliată guvernului, până miercuri au fost arestate 700 de persoane acuzate de „mercenarism în favoarea Israelului”.
Consolidarea puterii Gărzii Revoluționare Islamice
Neda, o iraniană de 45 de ani, a declarat că Garda Revoluționară Islamică (IRGC), o unitate de elită a armatei iraniene, ar putea deveni și mai puternică, în special în contextul unei conduceri dezorganizate care ar putea crea un vid de putere. Potrivit unor surse, liderul Khamenei se află într-un buncăr cu acces limitat la mijloacele de comunicare și nu a fost văzut în public de la încheierea acordului de încetare a focului cu Israelul, care a intrat în vigoare marți.
Neda a comentat: „Guvernul a demonstrat forță împotriva Israelului, iar acest lucru va avea efecte, cel puțin pe termen scurt. Totuși, nu știm dacă progresele realizate în procesul de reformă în ultimii ani vor fi menținute. Schimbarea trebuie să vină din interior, dar acum ne aflăm într-o situație incertă.” Toți iranienii care au discutat cu CNN au cerut anonimat, temându-se pentru siguranța lor.
Îngrijorări privind represiunile și viitorul reformiștilor
Arash Azizi, un expert în problemele iraniene, a subliniat că există o îngrijorare crescută în rândul populației cu privire la un regim rănit care ar putea intensifica urmărirea și restrângerea spațiului politic și civic. El a menționat că atacurile externe asupra Iranului au consolidat pozițiile conservatorilor, care consideră că Occidentul și Israelul nu sunt de încredere, iar negocierile sunt doar o tactică pentru a slăbi țara.
Experții consideră că viitorul reformiștilor și al celor cu o abordare pragmatică este incert. Atacurile recente au întărit pozițiile radicalilor care afirmă că diplomația cu Occidentul este inutilă și că Iranul trebuie să rămână independent din punct de vedere militar. Sina Toossi, cercetător principal la Centrul pentru Politică Internațională, a adăugat că vocile reformiste au fost marginalizate în acest climat.
Viitor incert în contextul conflictului
Pe termen scurt, se estimează că linia dură va domina politica internă a Iranului, însă acest lucru ar putea să se schimbe în funcție de rezultatul general al conflictului și de succesul eforturilor diplomatice cu Statele Unite. În acest climat de incertitudine, soarta reformiștilor rămâne în balanță, iar timpul va arăta dacă aceștia vor reuși să supraviețuiească schimbărilor ce se preconizează în rândurile conducerii.
Atacurile asupra Iranului și reacțiile internaționale
Recent, Israel a efectuat atacuri asupra a trei instalații nucleare din Iran, acțiune ce riscă să escaladeze tensiunile într-un conflict deschis cu Republica Islamică. În urma acestor evenimente, președintele american Donald Trump a declarat o încetare a focului între Israel și Iran, subliniind că nu dorește să schimbe regimul de la Teheran, deoarece o astfel de schimbare ar putea genera haos.
„Lecția generală este că Republica Islamică nu este invincibilă, însă nu poate fi nici răsturnată cu ușurință”, a afirmat Toossi. Atacurile israeliene nu au stârnit revolte populare în Iran, ci, dimpotrivă, au generat o demonstrație de unitate în rândul cetățenilor, care percep acțiunile externe ca un atac neprovocat asupra țării lor. Totuși, aceștia rămân precauți în fața posibilei represalii. „Indiferent de susținerea față de guvern, simțim o furie față de Trump și Israel”, a declarat un bărbat de 35 de ani din Iran.
Soarta liderului Khamenei
Ayatollahul Ali Khamenei, cel mai longeviv lider din Orientul Mijlociu, a condus Iranul cu o mână de fier timp de peste 35 de ani și a reprimat protestele încă din 2005. Ca lider suprem, influența sa asupra politicii interne și externe ale țării este considerabilă. În ciuda sentimentului de unitate națională după atacul asupra Iranului, experții sugerează că există frustrare față de Khamenei. „A fost prea prudent în momente în care ar fi trebuit să fie curajos și prea curajos când ar fi trebuit să fie prudent”, a comentat Ali Vaez, directorul Proiectului Iran al International Crisis Group.
Vaez a adăugat că liderul este văzut ca responsabil pentru slăbirea puterii de descurajare a Iranului, ceea ce a „vulnerabilizat țara”. „O mare parte din vină îi revine lui și alegerilor sale, inclusiv inflexibilității la masa negocierilor și sfidării puterilor militare mai puternice”, a menționat el. Pe măsură ce situația se stabilizează, s-ar putea să fie ridicate întrebări despre deciziile liderului, în special având în vedere starea sa de sănătate.
Un alt aspect de discuție este viitorul rolului liderului suprem în Iran. „Gărzile Revoluționare și forțele armate din Iran sunt dornice să intensifice eforturile și să adopte o poziție mai fermă, militarizând și mai mult sfera internă, ba chiar căutând să obțină arme nucleare ca mijloc de descurajare”, a spus Vaez.
Impactul asupra reformiștilor și opoziției interne
În contextul acestor evenimente, soarta reformistului Pezeshkian și a susținătorilor săi rămâne incertă. Deși liderul suprem a fost mai puțin vizibil, Pezeshkian a fost activ în comunicarea cu cetățenii, participând la manifestații împotriva războiului la Teheran. Totuși, reformiștii se confruntă cu o reacție publică negativă. O femeie de 42 de ani din Iran a afirmat: „Ne-au băgat într-un impas, iar aceasta s-a întâmplat sub ochii reformiștilor.”
Experții sunt de părere că dispariția aurei de invincibilitate a regimului va conduce la o schimbare semnificativă în Iran, dar modul în care această schimbare se va desfășura rămâne o necunoscută.
Schimbări în Iran: O nouă realitate pentru popor
Schimbările care au loc în Iran sunt incertitudini profundă, influențate de reacțiile liderilor iranieni și ale puterilor internaționale în urma conflictului recent, care a durat 12 zile. În acest context, pentru cetățenii iranieni, sentimentul de siguranță pe care îl aveau în interiorul granițelor naționale a fost grav afectat.
„Republica Islamică a avut un contract social cu societatea, prin care le-a restricționat libertățile în schimbul promisiunii de securitate”, a declarat un analist. „Acum, această percepție s-a destrămat în ochii poporului iranian.”
