Istoricul programului nuclear al Iranului și comparația cu Israel
De la dezvăluirea programului nuclear al Iranului în 2002, toți președinții americani au declarat că nu vor permite Teheranului să dezvolte o armă nucleară. Totuși, dacă Iranul a încercat să inducă în eroare oficialii americani cu privire la planurile lor nucleare secrete, nu sunt primii care au acționat astfel. Israelul a indus în eroare Washingtonul și alte guverne cu privire la intențiile sale nucleare încă din anii ’50.
Decizia lui David Ben-Gurion și dezvoltarea armelor nucleare
Primul premier al Israelului, David Ben-Gurion, a ajuns la concluzia în mijlocul anilor ’50 că țara sa are nevoie de o armă nucleară pentru a se proteja de amenințările venite din partea statelor arabe din regiune. În acea perioadă, Israelul a obținut în secret tehnologia și materialele necesare pentru a dezvolta arme nucleare.
După Criza Suezului din 1956, care a fost provocată de Egipt prin închiderea Canalului Suez, oficialii francezi s-au simțit datori să ajute Israelul, având în vedere că nu au reușit să prevină conflictul. Aceștia au colaborat în secret cu israelienii pentru construirea reactorului de la Dimona, un proiect care includea și o centrală de procesare a combustibilului nuclear, dar care nu apărea în documentele oficiale.
Compromisul cu Franța și sprijinul Norvegiei
Când oficialii francezi au început să aibă îndoieli cu privire la acest proiect și au cerut oprirea lucrărilor, Israelul a propus un compromis: Franța să continue sprijinul pentru finalizarea proiectului, fără a solicita monitorizarea activității centralei de către echipe internaționale. În schimb, Israelul s-a angajat să nu dezvolte arme nucleare.
În același timp, Norvegia a furnizat Israelului apă grea, esențială pentru controlul reacțiilor nucleare, după ce a primit asigurări din partea oficialilor israelieni că intențiile lor sunt exclusiv pașnice.
Minciunile și avertismentele lui John F. Kennedy
Când serviciile de informații americane au descoperit instalația secretă din deșert la sfârșitul anilor ’50, oficialii israelieni au negat și au afirmat că este doar o fabrică de textile. După ce minciuna a fost demascată, aceștia au schimbat explicația, susținând că este un centru de cercetare în metalurgie, fără instalații de procesare chimică necesare pentru producerea armelor nucleare.
Instalația nucleară a fost dezvăluită oficial de Ben-Gurion în decembrie 1960, iar un an mai târziu, inspectori au concluzionat că centrala nu dispune de facilitățile necesare pentru un program nuclear. Totuși, oficialii americani doreau să efectueze inspecții regulate pentru a asigura statele arabe, în special Egiptul, că Israelul nu urmărește obținerea de bombe nucleare.
Israelul a întârziat inspecțiile cerute de SUA până când președintele John F. Kennedy a transmis un mesaj clar noului premier israelian, Levi Eshkol: angajamentul Statelor Unite față de Israel ar putea fi afectat dacă Washingtonul nu poate monitoriza activitățile nucleare ale Israelului.
Capabilitățile nucleare ale Israelului
Se speculează că Israelul ar putea deține deja o triadă nucleară, care include rachete de croazieră lansate din submarine din clasa Dolphin, rachete balistice lansate de la sol și rachete lansate de avioane F-15/F-16.
Israel și Ambițiile Sale Nucleare
Recent, s-a discutat intens despre capacitățile nucleare ale Israelului, în contextul în care președintele american a declarat că oamenii de știință din SUA trebuie să aibă acces nelimitat la complexul Dimona. Această locație a fost subiectul unor controverse încă din 1964, când o echipă de cercetători americani a confirmat că Israelul nu avea capacitatea de a dezvolta arme nucleare. Totuși, acest rezultat s-a dovedit a fi înșelător, întrucât centrala de reprocesare a plutoniului era situată sub reactorul accesibil echipei de inspecție.
Israelienii au construit ziduri false în jurul liftului care ducea spre părțile secrete ale instalației nucleare, camuflând astfel activitățile lor. În cartea „The Sampson Option”, jurnalistul Seymour Hersh detaliază cum a fost creată o cameră de control falsă, dotată cu panouri și dispozitive de măsurare care nu funcționau. Tehnicienii israelieni s-au pregătit minuțios pentru inspecții, având ca scop să-i convingă pe inspectori că nu dispuneau de o centrală de reprocesare chimică, nici că aceasta ar fi fost fezabilă.
Consecințele Acestui Acoperiș
Până în 1968, CIA a ajuns la concluzia că Israelul deja dezvolta arme nucleare. Autoritățile americane au realizat că era tardiv să forțeze Israelul să abandoneze aceste planuri. Așadar, președintele Richard Nixon și prim-ministrul Golda Meir au convenit asupra unui pact secret: Israelul nu va efectua teste nucleare și nu va recunoaște existența armelor, iar SUA nu vor mai trimite inspectori la Dimona și nu vor mai solicita semnarea Tratatului de Neproliferare a Armamentului Nuclear (NPT).
În 1979, un satelit american a detectat un posibil test nuclear în apropierea coastei sud-africane, ceea ce a stârnit suspiciuni că ar fi fost vorba despre un test israelian, încălcând astfel acordul dintre Nixon și Meir. Această situație a demonstrat că oficialii israelieni au reușit să înșele chiar și susținătorii lor cei mai puternici, cum ar fi Statele Unite, în privința ambițiilor lor nucleare.
Capacitățile Nucleare Actuale ale Israelului
Conform unui raport al Federației Oamenilor de Știință Americani, Israelul deține cel puțin 90 de focoase nucleare, care pot fi lansate din aer utilizând rachete balistice de la sol și, posibil, rachete de croazieră lansate de nave militare. Autoritățile israeliene au argumentat că dispunerea de o bombă atomică servește ca o poliță de asigurare împotriva amenințărilor din partea statelor vecine ostile.
Este important de menționat că acțiunile Israelului nu justifică în niciun fel încercările Iranului de a ascunde propriile planuri nucleare. Totuși, eșecul Statelor Unite de a opri dezvoltarea capacității nucleare a Israelului subliniază dificultățile întâmpinate în gestionarea proliferării nucleare. Iranul, înconjurat de state cu arme nucleare precum Rusia, India, Pakistan și Israel, se află într-o poziție delicată, fără garanții că o eventuală schimbare de regim la Teheran nu va conduce la o continuare a eforturilor de a obține arme nucleare.
Distrugerea instalațiilor nucleare din țară
Decizia de a distruge instalațiile nucleare din țară a fost luată recent, generând o serie de reacții și dezbateri în rândul specialiștilor și al opiniei publice. Această măsură vine în contextul unei strategii mai ample de tranziție către surse de energie mai sigure și mai sustenabile.
Autoritățile au subliniat că această acțiune este esențială pentru asigurarea siguranței naționale și pentru protejarea mediului. Distrugerea instalațiilor nucleare va fi realizată într-un mod controlat, respectând toate standardele internaționale de securitate.
De asemenea, se estimează că procesul va crea noi oportunități de muncă în domeniul energiei regenerabile, sprijinind astfel economia locală. Experții consideră că o astfel de schimbare este necesară pentru a răspunde provocărilor globale legate de schimbările climatice și dependența de combustibili fosili.
În timp ce unii susțin această inițiativă ca fiind un pas înainte, alții își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul economic și social al închiderii acestor instalații. Rămâne de văzut cum se va desfășura acest proces și ce măsuri vor fi implementate pentru a asigura o tranziție lină.
