Superioritatea aeriană a Israelului asupra Iranului
La doar 48 de ore de la începutul atacurilor împotriva Iranului, Israelul a reușit să obțină controlul aerian asupra regiunilor din vestul țării inamice, inclusiv asupra spațiului aerian deasupra Teheranului. Aceasta reprezintă o realizare notabilă, având în vedere că forțele aeriene ruse nu au reușit să obțină un astfel de avantaj în cei peste trei ani de conflict în Ucraina. Această incapacitate a contribuit la impasul în care trupele rusești s-au aflat, suferind pierderi semnificative, mai ales după eșecul din bătălia pentru Kiev din februarie 2022.
Avioanele militare israeliene au reușit rapid să efectueze atacuri asupra țintelor din Iran din spațiul aerian al acestei țări, fără a fi necesar să utilizeze rachete costisitoare cu rază lungă de acțiune. Israelul a exploatat această superioritate pentru a distruge zeci de rachete sol-aer și a elimina oficiali de rang înalt din armata iraniană, inclusiv pe șeful unității de informații a Gărzilor Revoluționare Iraniene.
Diferențele dintre cele două conflicte
Chiar dacă războiul dintre Israel și Iran și conflictul din Ucraina sunt foarte diferite în multe privințe, ambele subliniază un principiu esențial cunoscut de strategii militari: controlul spațiului aerian este vital, atunci când se dispune de resursele necesare. David Deptula, fost general al forțelor aeriene americane, a explicat: „În cazul războiului Rusia-Ucraina, vedem ce se întâmplă când niciuna dintre părți nu reușește să obțină superioritatea aeriană: se ajunge la un impas, degenerându-se într-un conflict de uzură.”
El a adăugat că în războiul dintre Israel și Iran, israelienii beneficiază de o libertate totală de atac, datorită controlului aerian pe care îl au asupra anumitor regiuni din Iran.
Capacitățile ofensive ale armatei israeliene
Armata Israelului dispune acum de posibilitatea de a utiliza întreaga gamă de arme ofensive. În primele atacuri, au fost folosite avioane stealth de generația a V-a, F-35, însă, odată cu distrugerea majorității sistemelor de apărare antiaeriană ale Iranului, Israelul a început să utilizeze și avioane de război mai vechi, precum F-15 și F-16. De asemenea, au început să lanseze bombe ghidate JDAM și Spice, care sunt mai accesibile și au fost produse într-un număr mai mare decât rachetele avansate.
Fostul mareșal din forțele aeriene britanice, Martin Sampson, a subliniat că Israelul are acum capacitatea de a desfășura o gamă extinsă de arme ofensive, într-un mod mai eficient și pe o arie geografică mai largă. „Obiectivul campaniei din perspectiva Israelului este de a distruge și degrada capacitățile inamicului, iar Iranul nu dispune de instrumentele necesare pentru a contracara aceste acțiuni,” a adăugat el.
În contrast, avioanele rusești sunt considerate a fi folosite mai mult ca „sisteme de artilerie zburătoare” decât ca forțe de atac eficiente. Israelienii au învățat din greșelile comise de ruși și din succesele ucrainenilor, ceea ce le permite să își ajusteze strategiile în mod eficient.
Concluziile unei campanii aeriene: Israel vs. Rusia și Iran
Israelul a planificat o campanie proprie împotriva Iranului, iar până acum, cea mai clară concluzie este că forțele aeriene israeliene sunt mult mai capabile decât cele rusești. În același timp, Ucraina s-a dovedit a fi mult mai eficientă în apărare decât Iranul. Printre motivele esențiale ale succesului Israelului, acolo unde Rusia a întâmpinat dificultăți, se numără diferențele culturale, nivelul ridicat de pregătire și inovație al forțelor aeriene israeliene, precum și integrarea superioară a serviciilor de informații și activităților cibernetice.
Fostul mareșal al forțelor aeriene britanice, Edward Stringer, a subliniat că „tot ce au rușii sunt piloții. Aceștia sunt instruiți să opereze sisteme de artilerie zburătoare și atât”. Israelienii au învățat din greșelile Rusiei, dar și din succesele Ucrainei, în momentul în care și-au conturat strategia împotriva Iranului.
Deficiențele Iranului în apărarea aeriană
La fel ca Ucraina, care a avut avioane de luptă sovietice învechite în 2022, Iranul nu dispune de aeronave capabile să facă față în mod eficient confruntărilor aeriene. Spre deosebire de Ucraina, Teheranul nu a reușit să dezvolte o rețea robustă de sisteme de apărare antiaeriană pentru a împiedica avioanele inamice să opereze pe teritoriul său. Aceasta a fost, în principal, rezultatul unei erori politice majore, Iranul investind insuficient în apărarea antiaeriană, bazându-se mai degrabă pe rachetele sale și pe grupurile paramilitare pe care le susține.
Principalul element de descurajare al Iranului a fost gruparea Hezbollah, care a suferit pierderi semnificative în fața Israelului anul trecut, rămânând astfel izolată după prăbușirea regimului Assad în Siria.
Rolul surprizei în conflicte
Surpriza a fost un factor decisiv: Iranul a fost luat prin surprindere, în timp ce Ucraina a reușit să-și protejeze mai bine infrastructura. Bombardamentele Israelului asupra sistemelor de apărare antiaeriană din Siria au creat un coridor aerian pe care avioanele israeliene îl pot utiliza liber în direcția Iranului. În contrast, sistemele de apărare antiaeriană ale Ucrainei, în principal vechile sisteme sovietice S-300 și Buk, au dovedit o eficiență și o integrare mult superioară comparativ cu cele utilizate de Iran în momentul atacurilor israeliene.
Iranul se bazează pe o combinație de sisteme S-300, echipamente antiaeriene din China și soluții autohtone. De asemenea, elementul surpriză a fost crucial. Datorită informațiilor furnizate de serviciile de informații americane, armata ucraineană a dispersat majoritatea sistemelor sale mobile de apărare antiaeriană pe întreg teritoriul național în februarie 2022.
După doborârea mai multor avioane rusești deasupra orașelor ucrainene, utilizarea aeronavelor cu echipaj uman a fost redusă semnificativ, rămânând sub linia frontului, situație care persistă și în prezent. Pentru a ataca ținte aflate în adâncimea teritoriului ucrainean, Rusia depinde de o rezervă limitată de rachete de croazieră, rachete balistice și drone, care sunt lente și nu au un impact semnificativ.
Conflictul Israel-Iran: Atacuri și Reacții Strategice
Într-un context de tensiuni crescute, Iranul a fost surprins de atacurile Israelului, care a amenințat că va lovi Teheranul dacă discuțiile cu Statele Unite nu vor genera rezultate concrete. Războiul a început cu două zile înainte de negocierile programate, pe 15 iunie. Israelul a raportat că a distrus aproximativ o treime din lansatoarele de rachete ale Iranului.
Strategii de Atac Similar cu Cele din Ucraina
Israelul a adoptat tactici asemănătoare celor folosite de forțele speciale ucrainene în atacurile asupra bazelor aeriene rusești, care se aflau la distanțe considerabile de linia frontului. Aceste atacuri au dus la distrugerea sau avarierea a zeci de bombardiere rusești. În primele etape ale campaniei, Israelul a reușit să afecteze grav sistemele de apărare antiaeriană ale Iranului.
Asasinarea Conducerii Militare Iraniene
În plus, Israelul a reușit să elimine o parte semnificativă a conducerii militare iraniene, o operațiune care a fost posibilă datorită implicării serviciilor de informații. Analistul de geopolitică Michael Horowitz a comentat: „Ceea ce Israelul a realizat în Iran este similar cu intențiile Rusiei de a decapita regimul ucrainean. În ciuda așteptărilor, societatea ucraineană a demonstrat o rezistență puternică, în timp ce regimul iranian, fiind extrem de nepopular, a permis găsirea de colaboratori dispuși să coopereze cu Israelul.”
Continuarea Rachetelor Balistice
În ciuda atacurilor israeliene, care au dus la pierderi semnificative în rândul civililor și la distrugerea unor ținte militare, Iranul continuă să lanseze rachete balistice în valuri asupra orașelor israeliene, provocând victime și distrugeri. Totuși, Israelul pare să beneficieze de un avantaj temporar, având în vedere că distruge sistemele de lansare ale Iranului, ceea ce face rachetele mult mai ușor de neutralizat înainte de a fi lansate.
Israelienii au reușit să obțină rapid superioritatea aeriană, un avantaj esențial în desfășurarea operațiunilor militare eficiente.
