35 de ani de la Mineriada din iunie 1990
Au trecut 35 de ani de la evenimentele violente din perioada 13-15 iunie 1990, când aproximativ 15.000 de mineri au fost aduși în București de conducerea României de atunci, sub conducerea lui Ion Iliescu, pentru a opri protestele care se desfășurau de mai bine de două luni. Mărturiile supraviețuitorilor sunt cutremurătoare: „Au început să mă lovească cu bastoane, bâte de lemn, cabluri electrice, seceră”, „Am fost lovit până am leșinat” sau „Eu și soția mea, care era însărcinată, am fost agresați”. Aceste declarații sunt doar câteva dintre cele ale celor peste 1.200 de locuitori ai capitalei, victime ale uneia dintre cele mai brutale confruntări din istoria recentă a României, așa cum reiese din rechizitoriul Parchetului General, care a ajuns recent în fața instanței.
Daunele provocate de Mineriadă
Mineriada din 13-15 iunie 1990 a avut un impact devastator, iar statisticile reflectă gravitatea situației: 4 persoane au fost ucise prin împușcare, 12 persoane au fost violate, 1.311 au suferit vătămări fizice și psihice, iar 1.211 au fost private ilegal de libertate. După 35 de ani de la aceste evenimente, Parchetul General a decis trimiterea în judecată a Dosarului Mineriadei.
Acțiuni legale împotriva liderilor vremii
Printre cei care vor fi judecați pentru infracțiuni împotriva umanității se numără Ion Iliescu (fost președinte), Petre Roman (fost premier), Virgil Măgureanu (fost șef al SRI), Gelu Voican Voiculescu și fostul lider sindical Miron Cosma. Aceste persoane sunt acuzate că au orchestrat o politică de represiune împotriva populației civile din București, printr-un atac generalizat și sistematic, conform rechizitoriului înaintat instanței.
Contextul protestelor din Piața Universității
Mineriada a avut loc pe fondul manifestației care a început pe 22 aprilie 1990 în Piața Universității, care s-a extins până pe 13 iunie. Protestatarii cereau ca România să evite o nouă formă de comunism, de care se eliberaseră cu câteva luni înainte, în decembrie 1989. Ei solicitau reforme democratice, precum o presă liberă și eliminarea activiștilor fostului Partid Comunist din noua conducere.
Acțiunile autorităților
În acest context, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și alții din conducerea statului au inițiat un atac împotriva manifestanților din Piața Universității. Acțiunile acestora au implicat, în mod nelegal, forțe din Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale și alte instituții ale statului. Procurorii subliniază că aceste intervenții au fost parte a unei strategii de manipulare a opiniei publice, având scopul de a demonstra că autoritățile dețin controlul și că nu trebuie contestate.
Atacul autorităților asupra protestatarilor din București
Pe 13 iunie, autoritățile au demarat o acțiune de evacuare forțată a Pieței Universității, marcând începutul unui atac violent împotriva cetățenilor. Această operațiune a fost scurtă, dar extrem de brutală, iar persoanele prezente în zonă au fost agresate, indiferent dacă ripostau sau nu. Ca urmare, sute de oameni au fost reținuți în diverse unități militare din apropierea Bucureștiului.
Minerii aduși de autorități
În contextul acestui conflict, minerii au fost mobilizați să intervină. Conform rechizitoriului, aproximativ 15.000 de mineri au fost aduși în București în iunie 1990, la inițiativa lui Ion Iliescu și a altor oficiali, pentru a prelua controlul asupra Pieței Universității începând cu 14 iunie. Procurorii subliniază că minerii nu s-au limitat doar la zona Pieței Universității, ci au acționat și în locuințele liderilor de opoziție, precum Corneliu Coposu și Ion Rațiu, precum și în sedii ale partidelor politice, ziare și instituții de învățământ.
Victime nevinovate
Rechizitoriul evidențiază faptul că minerii nu s-au oprit la atacarea liderilor opoziției, ci au agresat și „sute de cetățeni care nu aveau nici o legătură cu opoziția”. Procurorii descriu aceste acțiuni ca fiind „atacuri de o cruzime nemaiîntâlnită” asupra persoanelor care se aflau pe stradă în acele zile, inclusiv asupra femeilor și copiilor. Orice atitudine considerată „intelectualistă” sau care nu plăcea minerilor era un motiv suficient pentru a fi „pedepsită”.
Aspecte precum vestimentația, suspectarea victimelor de consum de droguri, posesia unui aparat de fotografiat sau întrebări simple adresate de victime au dus la agresiuni violente. De asemenea, minerii au căutat personalități din lumea culturală și jurnaliști, conform documentelor consultate.
Consecințele atacului minerilor
Cruzimea acestor atacuri a lăsat urme adânci asupra a sute de oameni care au devenit victime. Procurorii discută despre „vătămări ale integrității fizice și/sau psihice” cauzate de agresiuni brutale, cu consecințe pe termen lung. Aceste acte violente au generat serioase suferințe fizice și răni grave, constituind un atac direct asupra demnității umane.
Ancheta subliniază și existența unor „traume psihice majore”, cauzate de agresarea brutală a victimelor, adesea sub privirile forțelor de ordine. Urmările acestor agresiuni sunt variate, dar evidențiază violența extremă a minerilor și daunele severe suferite de integritatea psihică a victimelor, inclusiv pierderi de vedere, auz și fracturi multiple.
Mărturii ale victimelor
Pentru a înțelege pe deplin impactul pe care l-a avut intervenția minerilor în București, este esențial să ascultăm mărturiile celor afectați de aceste evenimente tragice.
Crucea Victimelor din 14 Iunie 1990
În urma evenimentelor tragice din 14 iunie 1990, un număr semnificativ de victime au oferit mărturii despre brutalitatea la care au fost supuși. Aceste mărturii sunt extrem de relevante pentru a înțelege cruzimea manifestată în acele zile tumultoase.
Una dintre victime a descris o experiență terifiantă: „Erau dispuși în cerc, iar eu mă mișcam în interiorul acestui cerc, încercând să mă feresc de lovituri. Minerii demonstrând o ură profundă, strigau: «omorâți-l bă!» și «asta e legionar!»”
Un alt martor a relatat: „Pe 14 iunie, în timp ce mă îndreptam spre metrou, am fost oprit de doi milițieni care mi-au cerut buletinul. În acel moment, am fost lovit cu o bâtă în urechea stângă de un miner.”
Un alt incident a avut loc în curtea unei școli, unde o persoană a atacat un tânăr: „M-am aflat în Piața Rosetti, când am fost lovit din spate cu un obiect contondent și am căzut inconștient.”
Un alt supraviețuitor a povestit: „După ce am ieșit de la liceu, am fost înconjurat de un grup de aproximativ 12 indivizi. Au început să mă lovească cu cabluri de mină, pumnii și alte obiecte contondente, până când am leșinat.”
O altă mărturie a evidențiat violența extremă: „M-au lovit cu bastoane, bâte de lemn și cabluri electrice. Au încercat chiar să-mi taie capul, confundându-mă cu fratele meu. Cei care am ripostat am avut cele mai mari suferințe, fiind descălțați și jefuiți de acte și bunuri.”
Un alt bărbat a relatat: „Am fost lovit de mineri în timp ce eram la pământ. Mi-au spus să nu mișc și mi-au legat mâinile la spate cu o funie. Minerii m-au dus, pe jos, la o secție de poliție din apropiere, timp în care continuau să mă lovească fără motiv.”
Un polițist a povestit cum a fost atacat: „Chiar și după ce le-am arătat legitimația și le-am spus că sunt polițist, m-au lovit cu cabluri groase și bâte. M-au pus la pământ fără milă.”
Într-o altă mărturie, o victimă a subliniat impactul asupra familiei sale: „Am fost bătut atât eu, cât și soția mea, care era însărcinată. Am fost lovit cu cozi de târnăcop, până când am căzut și m-am ascuns sub o mașină pentru a scăpa de lovituri.”
Această serie de mărturii subliniază brutalitatea și haosul care au caracterizat evenimentele din 14 iunie 1990, evidențiind suferința și nedreptatea prin care au trecut numeroase persoane. Este esențial ca aceste povești să fie ascultate și să rămână în memoria colectivă.
