Percepția lui Trump asupra influenței globale
Fiecare președinte aspiră să aibă un impact semnificativ asupra lumii, iar Donald Trump se distinge printr-un sentiment de omnipotență personală mai pronunțat decât predecesorii săi recenți. Această evaluare este realizată de un analist de la CNN, care examinează politica externă a lui Trump, un domeniu în care realizările sale au fost limitate. Problematice rămân conflicte precum războiul din Ucraina, relațiile tensionate cu Vladimir Putin, războiul tarifelor cu China și Uniunea Europeană, precum și situația complexă din Gaza.
Provocările internaționale
Trump se confruntă cu dificultăți în gestionarea relațiilor externe. Deși poate exercita presiuni asupra companiilor mari din tehnologie și poate încerca să influențeze instituții precum Universitatea Harvard, unii lideri internaționali rămân imuni la aceste tactici. De exemplu, președintele rus Vladimir Putin continuă să ignore eforturile SUA de a pune capăt conflictului din Ucraina, iar mass-media rusă îl prezintă pe Trump ca pe o figură slabă, incapabilă să impună consecințe.
Relația cu China și Uniunea Europeană
În ceea ce privește China, Trump a crezut că poate influența politica acestei țări printr-un război comercial cu Xi Jinping. Totuși, a realizat că liderii autoritari din Beijing nu se vor supune unui președinte american. Frustrările oficialilor americani cresc pe măsură ce China nu respectă angajamentele asumate pentru a ameliora situația comercială. Similar, Trump a cedat în fața Uniunii Europene în cadrul acestui război tarifar, iar un comentator a creat termenul „TACO trade” pentru a descrie comportamentul său de a da înapoi.
Complicațiile din Orientul Mijlociu
Se aștepta ca Trump să fie pe aceeași lungime de undă cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, având în vedere că în mandatul său anterior a susținut numeroasele cerințe ale acestuia. Totuși, în încercarea de a media pacea în Orientul Mijlociu, Trump descoperă că prelungirea conflictului din Gaza este crucială pentru cariera lui Netanyahu, la fel cum este și situația din Ucraina pentru Putin. Ambiția lui Trump de a încheia un acord nuclear cu Iranul contravine planurilor Israelului de a profita de o eventuală slăbiciune a acestui stat.
Percepția liderilor internaționali
Liderii mondiali prioritizează propriile interese naționale, adesea în moduri care nu se aliniază cu aspirațiile pe termen scurt ale președintelui american. Aceștia nu sunt influențați de apelurile personale fără o contraparte adecvată. După încercările lui Trump de a-i umili pe liderii internaționali, cum ar fi președintele ucrainean Volodimir Zelenski și președintele sud-african Cyril Ramaphosa, atractivitatea Casei Albe a scăzut.
Iluziile leadership-ului american
Trump a petrecut mult timp în campania electorală de anul trecut subliniind „relația foarte bună” pe care o are cu Putin și Xi, sperând că aceasta va rezolva miraculos problemele profunde dintre marile puteri. Aceasta nu este o noutate în politica americană, având în vedere că și predecesori precum George W. Bush au avut iluzii similare în relațiile internaționale.
Declinul puterii americane pe scena globală
Președintele Barack Obama a avut o viziune critică asupra Rusiei, considerând-o o putere regională în declin și descriindu-l pe Vladimir Putin ca „copilul plictisit din spatele clasei”. Această percepție a fost contrazisă de realitatea geopolitică, când Rusia a anexat Crimeea, demonstrând astfel că un asemenea dispreț nu era întemeiat.
Acțiunile președinților din secolul XXI
În general, președinții din secolul XXI s-au comportat ca figuri care își asumă destinul. George W. Bush a ajuns la putere hotărât să nu acționeze ca polițist global, însă atacurile din 11 septembrie 2001 au transformat această intenție, determinându-l să inițieze războaie în Afganistan și Irak. Deși SUA a câștigat aceste conflicte, a pierdut în cele din urmă pacea, iar încercarea sa de a democratiza lumea arabă în timpul celui de-al doilea mandat a fost, de asemenea, sortită eșecului.
Obama a căutat să repare daunele cauzate de războiul global împotriva terorismului și a călătorit în Egipt pentru a le transmite musulmanilor că era timpul pentru „un nou început”. La începutul mandatului său, mulți credeau că carisma și experiența sa vor avea un impact pozitiv asupra scenei internaționale.
Întoarcerea la populism
Joe Biden a încercat să restabilească imaginea internațională a Americii, afirmând că „America s-a întors” după înlăturarea lui Trump din funcție. Totuși, la patru ani distanță, din cauza deciziei sale de a candida pentru un nou mandat, imaginea internaționalistă a Americii pare să fi dispărut din nou, iar Trump a revenit pe scena politică.
Impactul populismului asupra puterii americane
Populismul „America First” promovat de Trump se bazează pe ideea că SUA au fost jefuite timp de decenii, ignorând faptul că alianțele și modelarea capitalismului global au transformat-o în cea mai puternică națiune din istorie. Acum, comportamentul său beligerant riscă să submineze această moștenire și să afecteze puterea de convingere a SUA.
Primele patru luni ale președinției lui Trump, caracterizate prin amenințări tarifare, provocări legate de expansiunea teritorială în Canada și Groenlanda, și distrugerea programelor globale de ajutor umanitar, demonstrează că lumea nu este dispusă să rămână pasivă. Liderii din China, Rusia, Israel, Europa și Canada par să fi realizat că Trump nu este atât de puternic pe cât își imaginează, iar provocările la adresa sa nu implică un preț, în contextul în care propriile lor politici interne îi obligă să reziste.
