Conflictul dintre India și Pakistan și impactul asupra industriei de apărare chineze
Recent, tensiunile dintre India și Pakistan au condus ambele națiuni să își declare victoria, deși dovezile în sprijinul acestor afirmații sunt limitate. Totuși, China, și în mod special sectorul său de armament, pare să aibă motive concrete de sărbătoare, conform unor analize recente.
Compania Avic Chengdu Aircraft, situată în sud-vestul Chinei, a înregistrat o creștere spectaculoasă de 40% în prețul acțiunilor sale în urma conflictului. O informație rar confirmată sugerează că un avion de vânătoare Rafale, operat de forțele aeriene indiene, a fost doborât de un aparat J-10C, fabricat în China, care este mai accesibil din punct de vedere financiar, pilotat de forțele pakistaneze.
Modelul J-10C, produs de Avic Chengdu, a generat un val de entuziasm naționalist în China datorită acestui „succes” împotriva unei aeronave occidentale. Hu Xijin, un comentator naționalist de marcă și fost redactor al tabloidului Global Times, a subliniat că acest incident ar putea reprezenta o realizare semnificativă pentru armamentul chinez pe plan internațional, evidențiind o etapă inovatoare pentru industria militară a Chinei. El a adăugat că doborârea unei aeronave Rafale de către un avion chinezesc, deși un model mai vechi, ar putea avea implicații serioase pentru viitoarele confruntări legate de Taiwan.
Reacția Taiwanului a fost una de îngrijorare. Shu Hsiao-Huang de la Institutul de Cercetare a Apărării și Securității Naționale din Taiwan a afirmat că este posibil să fie necesară o reevaluare a capacităților de luptă aeriană ale Armatei Populare de Eliberare, care ar putea fi comparabile sau chiar superioare celor ale forțelor aeriene americane din Asia de Est.
Un alt aspect relevant pentru strategii chinezi este că acest incident ar putea să ofere un impuls industriei de export de armament a Chinei. Deși atât China, cât și Statele Unite, împreună cu aliații lor, operează aeronave de generație a cincea, cum ar fi J-22 și F-22 sau F-35, tehnologia militară modernă, dar nu de ultimă generație, rămâne în continuare foarte căutată de către națiunile cu capacități militare secundare.
Statele Unite au reușit să vândă avioane F-16 pe o scară globală, în timp ce China nu a reușit să își recupereze poziția pe piața internațională a avioanelor de luptă și a altor echipamente militare. Conform Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm, între 2019 și anul trecut, China s-a clasat pe locul patru în ceea ce privește vânzările totale de arme, fiind depășită de Statele Unite, Franța și Rusia. În plus, cota de piață a Chinei a scăzut ușor în ultimii cinci ani, iar Pakistanul rămâne singura sa piață principală în acest sector, având în vedere că Islamabadul, care a fost cândva un client preferat al Statelor Unite, a căutat noi surse de aprovizionare din cauza divergențelor politice.
Emergența Chinei ca furnizor de armament în Orientul Mijlociu
În contextul geopolitic actual, țările din Orientul Mijlociu, în special cele din Africa, ar putea fi influențate să adopte o abordare similară cu cea a Chinei, care a preluat un rol din ce în ce mai proeminent în domeniul exportului de arme. Egiptul, cunoscut pentru conflictele sale frecvente cu Statele Unite, aliatul său tradițional și furnizorul de echipamente militare, a organizat recent primul exercițiu aerian comun cu China, marcând un moment simbolic prin survolul piramidelor de către avioanele J-10C.
Provocările și oportunitățile pentru armamentul chinez
Yu Zeyuan, într-un articol publicat în Lianhe Zaobao din Singapore, subliniază că, în ciuda aspirațiilor Chinei de a deveni un jucător major pe piața armamentului, performanța sa a fost afectată de lipsa unei validări legitime în confruntări reale. Totuși, succesele recente ale armelor chinezești avansate, în special în conflictele dintre India și Pakistan, ar putea să contribuie la sporirea recunoașterii și încrederii internaționale în tehnologia militară chineză. Aceasta ar putea deschide noi oportunități pentru China pe piața globală a armamentului.
Relația strategică dintre Pakistan și China
Prietenia dintre Pakistan și China, consolidată de adversitatea comună față de India, își are rădăcinile în timpul Războiului Rece. În prezent, Pakistan beneficiază de investiții semnificative în infrastructură din partea Chinei, devenind astfel un punct de atracție în relațiile internaționale și marketingul acestora. Antoine Levesque, cercetător la Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Londra, menționează că Pakistanul este adesea considerat un „teren de testare” pentru tehnologiile chineze, pe care Beijingul le va extinde ulterior pe piețele externe.
Colaborarea militară și schimburile tehnologice
Un raport recent al institutului a evidențiat natura bidirecțională a relației dintre cele două țări, afirmând că Pakistanul a furnizat tehnologie militară americană Chinei pentru inginerie inversă. Acestea includ rachete de croazieră Tomahawk și elicoptere stealth, care au fost implicate în operațiuni militare din trecut.
Capabilitățile avansate ale avionului J-10C
În ceea ce privește capabilitățile J-10C, prețul de export al acestui avion se situează între 40-50 de milioane de dolari, comparativ cu cifra de peste 200 de milioane de dolari pentru avioanele Rafale. J-10C dispune de un radar de tip „matrice activă de scanare electronică” (AESA) și este echipat cu rachete PL-15 cu rază lungă de acțiune. Există informații conform cărora o rachetă PL-15 ar fi doborât un Rafale deasupra Indiei fără ca avionul pakistanez să părăsească propriul spațiu aerian.
Justin Bronk, specialist în putere aeriană la Institutul Regal al Serviciilor Unite, menționează că J-10C, datorită radarului său AESA și a rachetelor avansate, ar putea deveni o amenințare semnificativă pentru avioanele occidentale în deceniul următor.
Conflictele Aeriene Dintre Pakistan și India: O Analiză a Performanțelor
În contextul recentelor confruntări aeriene dintre Pakistan și India, informațiile disponibile sunt limitate, însă se știe că aceste ciocniri au avut o importanță semnificativă. J-10C, un avion de vânătoare chinezesc, ar fi putut opera folosind sisteme avansate de avertizare timpurie și control aerian, care îi permit să atace inamicii fără a depinde exclusiv de radarul tradițional.
Pakistan dispune de două sisteme avansate, unul provenind din China și celălalt fiind sistemul Erieye, dezvoltat de compania suedeză Saab. Totuși, nu este clar care dintre aceste sisteme a fost utilizat în aceste întâlniri și modul în care au fost integrate.
Expertul Bronk a menționat că informațiile disponibile publicului nu permit tragerea unor concluzii precise cu privire la performanțele relative ale armelor sau aeronavelor implicate. De asemenea, contextul mai larg al conflictului și detalii despre cauzele pierderii unui avion Rafale nu sunt clare.
Este important de remarcat că succesul pe care China îl poate revendica pentru armele sale, inclusiv J-10C și PL-15, depinde în mod direct de desfășurarea efectivă a luptei. Indienii ar putea considera pierderea unui Rafale, precum și a unor avioane mai vechi de origine rusă, un preț acceptabil, dacă forțele aeriene indiene obțin succese semnificative împotriva instalațiilor militare pakistaneze. Deși India nu a confirmat pierderile, a subliniat că niciun pilot nu a fost ucis în aceste confruntări.
De asemenea, s-au ridicat întrebări cu privire la tacticile utilizate de India, care a desfășurat avioanele Rafale atât în funcția de bombardier, cât și de avion de vânătoare simultan, ceea ce le-ar fi putut expune la atacuri.
În cadrul narațiunilor care influențează evaluările performanțelor militare ale celor două țări, perspectiva Pakistanului ar putea avea un impact considerabil asupra națiunilor care fie deja achiziționează, fie sunt în discuții pentru a cumpăra armament chinezesc.
