Decizia Tribunalului UE privind mesajele text între Ursula von der Leyen și Albert Bourla
Comisia Europeană a comis o eroare prin refuzul de a face publice mesajele text schimbate între președinta sa, Ursula von der Leyen, și Albert Bourla, CEO-ul Pfizer, în timpul pandemiei de Covid-19. Aceasta este concluzia la care a ajuns Tribunalul Uniunii Europene, conform unei decizii anunțate pe 14 mai.
Tribunalul a subliniat că Comisia nu a oferit o justificare suficientă pentru a explica refuzul de a comunica SMS-urile schimbate între von der Leyen și Bourla, mesaje care au fost trimise înainte de finalizarea acordului de miliarde de euro între Pfizer și Uniunea Europeană pentru livrarea vaccinurilor. Instanța a afirmat că Comisia „nu a demonstrat în mod plauzibil de ce considera că aceste mesaje nu conțin informații esențiale care trebuie păstrate”.
Accesul la documente și transparența în UE
Decizia Tribunalului a fost luată în urma unei solicitări din partea unei jurnaliste de la New York Times, care a cerut accesul la aceste documente. Instanța a admis recursul și a anulat refuzul Comisiei. Această situație a fost deja semnalată de mediatorul Uniunii Europene în 2022, evidențiind lipsa de transparență a Bruxelles-ului.
În plus, Ursula von der Leyen s-a confruntat cu plângeri legate de aceste SMS-uri, inclusiv una penală în Belgia pentru „distrugerea de documente publice” și „corupție”, din care au făcut parte și Polonia și Ungaria. Totuși, această plângere a fost declarată inadmisibilă în ianuarie de Curtea de Apel din Liège.
Impactul asupra transparenței în Uniunea Europeană
Hotărârea Tribunalului ar putea avea un impact semnificativ asupra transparenței și responsabilității în Uniunea Europeană, afectând reputația lui von der Leyen. Europarlamentarul olandez Raquel García Hermida-van der Walle a declarat că decizia reprezintă „o lovitură decisivă pentru transparență”. Ea a subliniat importanța ca cetățenii să fie informați despre modul în care sunt luate deciziile, chiar și prin intermediul mesajelor text.
Disputa se concentrează asupra clasificării mesajelor text ca documente oficiale, ceea ce ar face ca acestea să fie disponibile publicului. În timp ce activiștii și observatorii externi argumentează că mesajele ar trebui tratate ca orice altă formă de comunicare oficială legată de politicile publice, Comisia a susținut contrariul.
Poziția Comisiei Europene
După pronunțarea hotărârii, Comisia a reafirmat angajamentul său față de transparență, menționând că „a fost întotdeauna de o importanță capitală” pentru instituție și pentru președinta von der Leyen. Comisia a adăugat că va respecta cadrul legal existent și va decide asupra măsurilor viitoare.
Existența mesajelor SMS, pe care Comisia nu le-a confirmat inițial, a fost menționată de von der Leyen într-un interviu din 2021. Totuși, Executivul UE a afirmat că conținutul acestora nu era suficient de relevant pentru a justifica publicarea.
Controverse privind transparența în cadrul Comisiei Europene
Recent, o instanță a subliniat că Comisia Europeană nu poate doar să afirme că nu deține documentele solicitate, ci trebuie să ofere explicații credibile pentru a permite publicului și Curții să înțeleagă motivele pentru care aceste documente sunt inaccesibile. Această hotărâre a stârnit discuții intense în rândul criticilor, având în vedere rolul lui Ursula von der Leyen în semnarea celui mai mare contract de vaccinare al Uniunii Europene și în conducerea instituției responsabile cu aplicarea legislației ce vizează transparența și responsabilitatea.
Decizia instanței reprezintă o provocare politică semnificativă pentru von der Leyen, având în vedere angajamentele sale recente de a promova standarde de transparență și integritate în mandatul său. Cazul a fost inițiat de New York Times, care a contestat decizia Comisiei de a nu publica mesajele text schimbate în 2022. Aceste mesaje au fost menționate pentru prima dată într-un interviu din aprilie 2021, în care Albert Bourla a subliniat importanța lor în construirea unei „încrederi profunde” și în facilitarea negocierilor pentru un acord semnificativ privind vaccinurile.
Acordul de vaccinare și implicarea Comisiei
Acordul, finalizat în mai 2021, prevede achiziția de până la 1,8 miliarde de doze de vaccin Pfizer-BioNTech, fiind cel mai amplu contract semnat de Comisia Europeană până în prezent. La audierea din 15 noiembrie 2024, avocata New York Times a acuzat Comisia de încălcarea principiilor de bună administrare prin neglijarea importanței acestor comunicații. În apărarea Comisiei, juristul Paolo Stancanelli a susținut că mesajele text nu erau relevante pentru negocierile privind achiziția vaccinurilor.
Stancanelli a subliniat că, deși interacțiunile între von der Leyen și Bourla sunt recunoscute, nu există o legătură directă între mesajele text și discuțiile despre acordurile de vaccinare. Această situație a provocat controverse în interiorul instituțiilor europene, iar mediatoarea UE, Emily O’Reilly, a solicitat cabinetului lui von der Leyen să depună eforturi pentru a recupera mesajele, argumentând că acestea ar trebui să fie disponibile publicului în conformitate cu legislația europeană privind accesul la documente.
În ianuarie 2022, Comisia a anunțat prin intermediul unui purtător de cuvânt că ia în considerare actualizarea politicii sale referitoare la accesul la documente, dar fără a oferi detalii suplimentare.
Achizițiile de vaccinuri COVID-19 în Uniunea Europeană
În timpul pandemiei de COVID-19, Uniunea Europeană a decis să achiziționeze sau să rezerveze majoritatea dozelor de vaccin de la parteneriatul americano-german Pfizer/BioNTech. Această alegere a fost evidentă, chiar dacă alți cinci producători au reușit să obțină autorizația necesară pentru vaccinurile lor din partea agenției europene de reglementare.
Decizia UE de a colabora în principal cu Pfizer/BioNTech subliniază încrederea pe care autoritățile europene o au în eficiența și siguranța acestor vaccinuri, în ciuda diversității opțiunilor disponibile pe piață. Această strategie a fost crucială în eforturile de a combate pandemia și de a asigura protecția sănătății publice în rândul cetățenilor europeni.
