Dependenta Statelor Unite de importurile critice înainte de Al Doilea Război Mondial
În perioada dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au devenit extrem de dependente de importurile externe de minereuri și metale esențiale, în ciuda avertismentelor oficialilor cu privire la vulnerabilitățile lanțului de aprovizionare existente de peste un deceniu. În acest context, Congresul a adoptat în 1939 o lege care a instituit Stocul Național de Apărare. Totuși, când Statele Unite au intrat în război un an mai târziu, cerințele urgente și ample de apărare depășeau cu mult capacitățile interne de minerit și producție, precum și noile stocuri create.
Reacția rapidă a administrației Roosevelt
Președintele Franklin Roosevelt a fost nevoit să acționeze rapid, transferând controlul stocului către o agenție recent înființată – Compania de Rezerve de Metale, condusă de industriași civili. Aceasta a început să caute resurse în întreaga lume, cumpărând sau făcând troc cu orice putea, fără a ține cont de costuri. Pentru a susține efortul de război, atât agențiile guvernamentale, cât și sectorul privat au extins operațiunile interne de minerit și rafinare, au dezvoltat substituenți sintetici și au investit în progrese tehnologice care să îmbunătățească eficiența și productivitatea.
Consecințele lipsei de pregătire
Deși Statele Unite au ieșit învingătoare din război, lipsa de pregătire a dus la cheltuieli excesive și întârzieri costisitoare în producția de tancuri, aeronave și muniții, în încercarea de a depăși puterile Axei în ceea ce privește materialele critice. În acea perioadă, Washingtonul s-a văzut nevoit să se bazeze pe surse externe riscante și să utilizeze rute maritime vulnerabile la atacuri.
O situație similară în prezent
Astăzi, Statele Unite se confruntă cu o situație asemănătoare celei de la sfârșitul anilor 1930. Oficialii și analiștii de specialitate au realizat că țara este din nou extrem de dependentă de adversarii străini, în principal China, pentru minerale, metale și elemente de pământuri rare esențiale. Aceste resurse joacă un rol crucial în tehnologiile avansate, infrastructura energetică și sistemele de apărare, fiind vitale atât pentru economia în timp de pace, cât și pentru securitatea națională.
Acțiuni recente și provocări viitoare
În ultimul deceniu, Washingtonul a luat măsuri semnificative pentru a aborda aceste vulnerabilități ale lanțului de aprovizionare. Totuși, eforturile depuse rămân insuficiente. În eventualitatea unui conflict serios cu China, de exemplu, în Strâmtoarea Taiwan sau în Marea Chinei de Sud, Beijingul ar putea întrerupe toate exporturile de materiale critice către Statele Unite și aliații săi. Spre deosebire de 1940, adversarul militar principal al Statelor Unite este acum aceeași țară care produce majoritatea mineralelor și elementelor de pământuri rare necesare extinderii producției de tehnologie avansată și sisteme de apărare, având controlul asupra a până la 90% din procesarea acestor materiale la nivel mondial.
În plus, în ultimii 15 ani, Beijingul a demonstrat disponibilitatea de a utiliza cvasi-monopolul său asupra resurselor strategice pentru a-și penaliza adversarii. De exemplu, în 2010, China a suspendat exporturile de anumite elemente de pământuri rare către Japonia, ca reacție la o dispută teritorială legată de Insulele Diaoyu.
Restricționarea exporturilor de minerale critice de către China
China a decis să limiteze exporturile de minerale esențiale, pământuri rare și tehnologii de rafinare brevetate către Statele Unite, ca răspuns la controalele la export și tarifele impuse de administrațiile anterioare. Această măsură ar putea lăsa Statele Unite fără opțiuni viabile pentru a contracara blocajul impus de China, dacă nu se iau măsuri rapide pentru a îmbunătăți lanțurile de aprovizionare.
Autogolul Statelor Unite și ascensiunea Chinei
După Războiul Rece, Departamentul Apărării al SUA a constatat că 99% din rezervele sale de minerale critice și pământuri rare pentru apărare erau excedentare, având o valoare de aproape 42 de miliarde de dolari, ajustată la inflație. Ca urmare, aceste resurse au fost vândute, iar aprovizionarea s-a orientat spre un sistem global just-in-time. În următoarele trei decenii, atât autosuficiența Washingtonului, cât și ambiția strategică a Beijingului de a controla întregul lanț de aprovizionare au permis Chinei să câștige o influență semnificativă în domeniul mineritului și rafinării.
China a investit resurse considerabile în mine situate în Africa, Asia și America Latină, dezvoltându-și propriile instalații de minerit și rafinare la costuri mai reduse comparativ cu companiile americane, grație unui cadru legislativ mai puțin restrictiv. De asemenea, Beijingul a creat tehnologii brevetate care îmbunătățesc eficiența și productivitatea, inclusiv în producția de baterii, turbine și arme.
Impactul competitiv al investițiilor chineze
Subvențiile guvernamentale chineze au condus la închiderea sau falimentul multor competitori de pe piață. Astfel, companiile de minerit și rafinare din China funcționează fără presiunea de a se menține viabile din punct de vedere comercial, având mai multă libertate în comparație cu firmele care depind de investiții private. Această situație le permite companiilor chineze să inunde piața, reducând prețurile globale și afectând negativ proiectele comerciale ale altor țări.
Răspunsul Statelor Unite la provocările din partea Chinei
Conștient de vulnerabilitatea Statelor Unite în fața ascensiunii Chinei, fostul președinte Donald Trump a semnat diverse ordine executive pentru a îmbunătăți reziliența în domeniul explorării, extracției și rafinării mineralelor. În continuare, președintele Joe Biden a inițiat o evaluare a rezilienței lanțului de aprovizionare în primele sale 100 de zile de mandat, alocând fonduri suplimentare pentru acest sector critic.
Aceste investiții s-au realizat prin programe de granturi și împrumuturi gestionate de Departamentul Energiei, precum și prin Legea privind producția de apărare din 1950, care oferă președintelui posibilitatea de a susține companiile locale, canadiene și australiene. Astfel, au fost încurajate redeschiderea minelor vechi, dezvoltarea de noi facilități de rafinare și reciclare, precum și sprijinirea producției de baterii.
Integrarea producției de magneți și extinderea lanțului de aprovizionare
Administrația Biden a investit fonduri guvernamentale pentru a stimula cercetarea și dezvoltarea în domeniul extragerii materialelor din surse netradiționale, cum ar fi deșeurile miniere. De asemenea, s-au inițiat proiecte pentru crearea de noi materiale de înlocuire și s-a susținut comercializarea acestor tehnologii emergente. În plus, Biden a lansat Parteneriatul pentru Securitatea Mineralelor, având ca scop securizarea și cofinanțarea lanțurilor de aprovizionare diversificate cu aliați de încredere.
Strategii alternative în timpul mandatului lui Trump
În cel de-al doilea mandat, Trump a semnat mai multe ordine executive care vizează crearea unei strategii centralizate pentru mineralele critice, în cadrul noului Consiliu Național pentru Dominarea Energiei. Aceste măsuri au accelerat autorizarea proiectelor miniere și de rafinare, au deschis terenuri federale pentru activități miniere noi și au extins instrumentele de investiții ale politicii industriale. Primul ordin executiv a subliniat că „securitatea națională și economică a Statelor Unite este amenințată de dependența de mineralele provenite din țări străine ostile”. De asemenea, Trump a căutat să asigure depozite de materiale critice în afaceri internaționale, concentrându-se pe Republica Democrată Congo, Groenlanda și Ucraina.
Provocări și oportunități în colaborarea internațională
Cu toate că atât măsurile luate de Biden, cât și cele de Trump sunt importante, ele nu sunt suficiente pentru a asigura succesul. Abordarea unilaterală a lui Trump poate afecta viitorul Parteneriatului pentru Securitatea Mineralelor inițiat de Biden, deoarece parteneriatele se bazează pe încredere. Negocierile comerciale cu aliații bogați în resurse ar putea oferi oportunități suplimentare pentru cofinanțarea mineritului, rafinării și producției de magneți și baterii. Există un număr limitat de țări care dispun de resursele geologice necesare pentru a asigura lanțuri de aprovizionare moderne cu materiale critice, iar administrația Trump trebuie să identifice cele mai bune modalități de a colabora cu aceste națiuni.
Necesitatea diversificării și stocării resurselor
Statele Unite trebuie să depășească simpla extracție și rafinare a mineralelor. Washingtonul poate recupera decalajul existent, dar va trebui să își intensifice și stocarea, atât pentru apărare, cât și pentru nevoile civile critice. Acest lucru implică utilizarea de instrumente financiare inovatoare pentru a proteja investițiile comerciale, implementarea de politici și finanțări care să încurajeze dezvoltarea unei industrii robuste de reciclare a mineralelor critice și sprijinirea cercetării și dezvoltării în acest domeniu.
Consolidarea Rezervei Naționale de Apărare
O sarcină esențială este consolidarea Rezervei Naționale de Apărare. La începutul anului 2023, această rezervă deținea active de doar 1,3 miliarde de dolari, dintre care mineralele stocate reprezentau 912 milioane de dolari, ceea ce acoperă doar jumătate din cerințele estimate ale Pentagonului și o zecime din nevoile infrastructurii civile critice. Deficitul total se ridică la 13,5 miliarde de dolari. În termen scurt, Congresul ar trebui să aloce suma necesară pentru a acoperi acest deficit, abordând atât nevoile de apărare, cât și cele din sectorul civil, cu prioritate către stocarea mineralelor vulnerabile la riscurile geopolitice.
În practică, stocul ar trebui să ofere un preț minim stabilit pentru achiziționarea de materiale pe o perioadă determinată în fiecare lună, asigurând astfel un cadru predictibil pentru dezvoltarea acestui sector vital.
Revizuirea aprovizionării cu materii prime critice în SUA
Recent, s-a evidențiat necesitatea de a oferi producătorilor americani o mai mare stabilitate a prețurilor printr-o strategie pe termen lung. Această strategie ar permite, după o perioadă inițială fixă, flexibilitatea de a achiziționa materii prime la cele mai competitive prețuri de pe piața globală, inclusiv prin valorificarea dumpingului chinezesc și a fluctuațiilor prețurilor globale.
Obiectivele Washingtonului privind lanțurile de aprovizionare
Obiectivul pe termen mediu al Washingtonului ar trebui să fie restabilirea unei capacități similare cu cea din perioada Războiului Rece, pentru a reduce vulnerabilitatea lanțurilor sale de aprovizionare. Extinderea funcțiilor rețelei de aprovizionare cu materii prime (NDS) reprezintă un prim pas important în protejarea împotriva practicilor comerciale dăunătoare din China. Cu toate acestea, marile companii chineze, sprijinite de stat, domină în continuare aprovizionarea cu minerale critice și pământuri rare, având control asupra prețurilor acestora.
Prețurile pentru mineralele critice și elementele de pământuri rare sunt adesea ilichide și opace, comparativ cu alte mărfuri precum petrolul brut. Dacă bursele private nu reușesc să ofere transparență și instrumente adecvate de protecție împotriva fluctuațiilor, Statele Unite vor trebui să dezvolte noi instrumente financiare pentru a ajuta companiile din sectorul minier și de rafinare să se apere împotriva dumpingului chinezesc și a instabilității prețurilor.
Legislația propusă pentru sprijinirea sectorului de materiale critice
Guvernul SUA utilizează deja Corporația de Credit pentru Mărfuri a Departamentului Agriculturii pentru a oferi protecție fermierilor împotriva volatilității prețurilor pe piețele agricole. În 2024, o inițiativă legislativă, propusă de patru senatori, își propune să sprijine prelucrarea internă a materialelor critice. Dacă va fi adoptată, aceasta ar permite Departamentului Energiei să implementeze programe pilot care oferă prețuri minime și angajamente avansate pentru proiecte care rafinează și procesează materii prime critice.
Prin asigurarea unei stabilități mai mari a prețurilor, companiile vor putea să își planifice mai eficient activitățile și să obțină finanțare mai ușor. De asemenea, legea ar prevedea crearea unui Fond rotativ pentru materiale critice, care va reinvesti veniturile obținute din prețurile recuperate în proiecte noi.
Importanța reciclării în lanțul de aprovizionare
Îmbunătățirea accesului Statelor Unite la materii prime reprezintă doar o parte dintr-un complex puzzle. Majoritatea mineralelor critice și a pământurilor rare sunt trimise în China pentru rafinare, ceea ce constituie un punct vulnerabil în lanțul de aprovizionare. Este esențial ca administrația să prioritizeze extinderea capacității de rafinare în SUA, în locul sprijinirii exclusiv a noilor exploatări miniere.
Deși rafinăriile pot reprezenta un risc pentru mediu și sunt adesea amplasate în apropierea comunităților indigene, autorizarea acestora poate fi un proces complex și îndelungat. În acest context, reciclarea se dovedește a fi o soluție parțială, dar eficientă. Spre deosebire de combustibilii fosili, multe minerale critice și pământuri rare pot fi recuperate din electronice uzate, baterii și chiar din sisteme de armament. Acest aspect ar trebui să fie mai bine integrat în strategia de dezvoltare a sectorului materialelor critice în SUA.
Reciclarea Materialelor Strategice: O Provocare pentru Statele Unite
Reciclarea nu poate genera suficiente materiale strategice pentru a înlocui producția tradițională, însă poate deveni o sursă secundară esențială. În 2022, Agenția Logistică a Apărării a inițiat un program de recuperare a germaniului, un element vital pentru aplicații tehnologice avansate, militare și energetice, din echipamente de armament și vizionare nocturnă care nu mai sunt utilizate. După doi ani, acest demers a contribuit la umplerea unui gol periculos, în special după ce China a interzis exporturile de germaniu către Statele Unite. Programul de reciclare inițiat de DLA este așteptat să genereze zece procente din necesarul de germaniu al industriei de apărare din SUA în următorii ani.
Disparitățile în Capacitatea de Reciclare
Cu toate acestea, capacitatea de reciclare a resurselor strategice în Statele Unite rămâne în urma celei din China. Beijingul impune producătorilor de baterii să își asume responsabilitatea pentru întregul ciclu de viață al produselor, inclusiv reciclarea. De asemenea, Uniunea Europeană a implementat un mandat similar pentru producătorii de baterii. Este esențial ca Washingtonul să adopte un model similar și să integreze reciclarea mai eficient în strategia sa de reziliență.
Investiția în Inovația Tehnologică
În cele din urmă, Statele Unite trebuie să investească mai mult în inovația tehnologică, domeniu în care au excelat de-a lungul timpului. Companiile americane au extras litiu din zăcămintele de saramură din Chile timp de decenii, dar recent, inovațiile sprijinite de guvern au permis extracția din saramura geotermală din California. Tehnologii recente facilitează extragerea comercială a litiului din apele uzate provenite din fracturarea hidraulică, valorificând o resursă internă considerabilă, anterior ignorată. De asemenea, companiile cercetează metode de recuperare a elementelor rare din cărbune și subproduse, transformând provocările de mediu în oportunități strategice.
Progrese în Domeniul Bateriilor
Progresele în chimia bateriilor ar putea reduce necesitatea Statelor Unite de a depinde de anumite minerale. Bateriile moderne cu litiu-fier fosfat, de exemplu, necesită o cantitate mai mică de cobalt în comparație cu versiunile anterioare; bateriile sodiu-ion ar putea diminua și mai mult cererea de litiu și nichel. Descoperirile recente în ingineria materialelor, facilitate de inteligența artificială, au potențialul de a identifica noi compuși sau substituenți pentru formulele tradiționale, răsturnând ideile actuale despre resursele critice.
Nevoia de Sprijin Politic și Financiar
Inovațiile necesare pentru a transforma lanțurile de aprovizionare din SUA necesită un capital și un sprijin politic considerabil mai mari. Este esențială creșterea finanțării guvernamentale pentru laboratoarele și universitățile care se concentrează pe ingineria materialelor, alocarea de granturi pentru proiecte demonstrative și sprijinul pentru startup-uri care aspiră la viabilitate comercială. De asemenea, este important ca Washingtonul să transmită mesaje clare că este pregătit să adopte o strategie cuprinzătoare de reziliență.
Un Acord Bipartit pentru Viitor
Există un consens bipartit că Statele Unite trebuie să-și asigure accesul la minerale critice și elemente rare. Timpul pentru îmbunătățiri incrementale a trecut. Rivalitatea tot mai mare cu China, instabilitatea în creștere din Indo-Pacific și tendințele de decuplare economică impun acțiuni urgente. Asemenea anului 1940, momentul necesită o reacție rapidă și decisivă.
Strategia Națională pentru Mineralele Critice
Un nou plan național dedicat mineralelor critice are ca scop extinderea stocurilor de resurse din Statele Unite, având în vedere atât nevoia de viteză, cât și pe cea de ambiție. Această strategie include dezvoltarea unor instrumente financiare inovatoare menite să susțină activitățile de minerit și rafinare pe teritoriul național.
Sprijin pentru Reciclare și Tehnologii Inovatoare
Un alt aspect important al acestei inițiative este implementarea unui sprijin rapid pentru reciclarea materialelor critice. Prin promovarea unor soluții moderne și sustenabile, se urmărește nu doar protejarea resurselor, ci și sprijinirea noilor tehnologii care pot transforma industria. Această abordare holistică este esențială pentru a asigura că baza industrială a Americii rămâne robustă și pregătită să facă față provocărilor viitoare.
