Creșterea alarmantă a tulburărilor de comportament la copii
Un fenomen din ce în ce mai îngrijorător se manifestă în rândul copiilor, care ajung în cabinetele de psihiatrie cu tulburări de comportament asociate cu expunerea excesivă la ecrane, încă de la vârste fragede. Specialiștii denumesc această situație o criză tăcută a copilăriei moderne, avertizând asupra riscurilor autismului virtual. Părinții întâmpină dificultăți în a accepta diagnosticul oferit de medici, însă vestea bună este că autismul virtual poate fi tratat.
Reversibilitatea autismului virtual
În ciuda provocărilor, autismul virtual este reversibil prin intermediul unui tratament specializat și al terapiei, proces care poate dura chiar și câțiva ani, conform specialiștilor. Recomandările recente sugerează că copiii sub doi ani nu ar trebui să fie expuși deloc la ecrane, iar pentru cei cu vârste între 2 și 5 ani, utilizarea acestora ar trebui limitată la o oră pe zi. De multe ori, părinții recurg la tehnologie din lipsă de timp sau pentru a obține liniște, însă acest lucru poate avea consecințe pe termen lung.
Experiențele părinților
Un părinte a povestit despre dificultățile întâmpinate: „Nu se juca, nu răspundea la întrebări și petrecea 4-5 ore pe tabletă. Atunci când încercam să-i iau dispozitivul, făcea crize și devenea violent, nevrând să comunice cu nimeni.” Această realitate este confirmată și de medici, care constată o corelare între timpul petrecut în fața ecranelor și problemele de dezvoltare ale limbajului.
Impactul asupra dezvoltării cognitive
Dorina Oniță, medic psihiatru din Arad, subliniază impactul devastator al expunerii prelungite la ecrane asupra copiilor: „Aceștia ajung să nu știe să se joace, să nu aibă răbdare, să nu comunice eficient și să nu negocieze.” Comportamentul acestor copii se reflectă și în mediul școlar, unde dificultățile de concentrare devin evidente.
Observațiile din mediul școlar
Nicoleta Muntoiu, învățătoare la Liceul de Informatică din Arad, observă că elevii afectați de utilizarea excesivă a tehnologiei își pierd rapid atenția. „Sarcinile trebuie completate, dar după câteva secunde, elevii nu mai au răbdare, deoarece informațiile pe telefon vin foarte repede, ceea ce nu se întâmplă în clasă,” explică aceasta.
Concluzionând, autismul virtual este o realitate care necesită atenție și intervenție, având în vedere reversibilitatea sa prin tratamente adecvate. Este esențial ca părinții să conștientizeze impactul ecranelor asupra dezvoltării copiilor lor și să își ajusteze comportamentul în consecință.
