Provocările Acordului între SUA și Rusia
Președintele american Donald Trump se confruntă cu dificultăți în a ajunge la un acord cu președintele rus Vladimir Putin, o realitate mai complexă decât anticipase. Acesta este doar cel mai recent lider american care întâmpină obstacole în încercarea de a convinge Rusia și liderul său autoritar să participe la inițiativele de pace, conform analistilor.
Activități Diplomatice și Eșecuri
Administratia Trump a întâmpinat blocaje semnificative în încercările de a negocia un acord de încetare a focului în Ucraina, în ciuda eforturilor diplomatice intense. De la revenirea sa la Casa Albă, Trump a avut cel puțin două discuții telefonice lungi cu Putin și l-a trimis pe trimisul său special, Steve Witkoff, să se întâlnească personal cu liderul rus la Moscova, ultima vizită având loc recent.
Cu toate acestea, aceste întâlniri nu au dus la rezultate favorabile. Witkoff s-a întors fără progrese concrete și a reiterat câteva dintre punctele de vedere ale Kremlinului. Cea mai recentă propunere a Statelor Unite a inclus recunoașterea controlului Rusiei asupra Crimeei, o linie roșie pentru Ucraina și aliații săi europeni.
Perspectivele Expertului
Angela Stent, expertă în politică externă, a declarat că negocierile sunt favorabile lui Putin, care nu intenționează să oprească conflictul, ci își dorește restabilirea relațiilor diplomatice cu SUA. „Putin joacă un joc de așteptare, crezând că timpul este de partea sa și că poate forța Ucraina într-o poziție mai slabă”, a explicat Stent.
John Lough, expert în politică externă, a adăugat că Putin și aliații săi utilizează tactici clasice de negociere, precum tragerea de timp și negocierea fiecărui detaliu, o abordare pe care au folosit-o anterior, inclusiv în negocierile pentru încetarea focului în Siria.
Percepția lui Trump asupra Relațiilor Internaționale
Nu este clar dacă Administrația Trump nu a anticipat aceste strategii sau dacă a decis să se angajeze în acest joc. Cuvintele lui Trump sugerează că are o viziune similară cu a lui Putin, percepând lumea ca fiind dominată de câteva mari puteri, la care statele mai mici ar trebui să se supună. Stent a subliniat că Trump discută despre competiția dintre marile puteri și că, din perspectiva lui Putin, acest lucru este acceptabil.
În concluzie, complexitatea relațiilor dintre SUA și Rusia continuă să reprezinte o provocare majoră pentru diplomatia internațională, cu implicații semnificative pentru stabilitatea globală.
Trump și viitorul Ucrainei
În ultimele declarații, Trump a subliniat că nu are un interes deosebit în privința viitorului Ucrainei, sugerând chiar că aceasta ar putea reveni sub influența Rusiei în viitor. Această poziție ar putea oferi lui Trump o oportunitate de a se distanța de subiect, în cazul în care Putin continuă să tergiverseze discuțiile.
Manipularea lui Putin
Analistul Lough a subliniat că formarea lui Putin în cadrul KGB a influențat profund stilul său de negociere. El a descris activitatea din KGB ca fiind „muncă cu oamenii”, ceea ce sugerează că Putin este extrem de bine pregătit în arta manipulării interlocutorilor. Lough a evidențiat meticulozitatea pregătirii lui Putin pentru negocieri, subliniind că acesta este un expert în detalii și reacții rapide.
Întâlnirea cu Trump
Conform Kalinei Jekova, expertă în politica externă rusă, Putin a aplicat aceste tehnici și în relația cu Trump. În timpul întâlnirii lor de la Helsinki din 2018, Putin i-a oferit lui Trump o minge de la Cupa Mondială, spunându-i că „mingea este în terenul tău”, în contextul îmbunătățirii relațiilor dintre SUA și Rusia. Jekova a subliniat că acest gest a fost o dovadă a abordării strategice a lui Putin, care vede diplomația ca un joc în care există câștigători și învinși. Summitul a fost văzut de mulți ca o victorie pentru Putin, având în vedere că Trump a ezitat să denunțe amestecul Rusiei în alegerile din 2016, contrazicând astfel concluziile serviciilor de informații americane.
Strategii de negociere
Putin dispune de numeroase tehnici diplomatice, inclusiv întârzieri semnificative la întâlniri, care pot dura chiar câteva ore. De asemenea, el preferă să creeze situații de haos pentru a-și extinde opțiunile și poate schimba deciziile în funcție de interesele sale, complicând astfel procesul de negociere. Jekova a menționat un incident din 2007, când Putin i-a permis labradorului său să se apropie de cancelarul german Merkel, în ciuda faptului că aceasta se temea de câini, demonstrând astfel o utilizare strategică a puterii.
Deficitul de expertiză în negocieri
Witkoff, un magnat imobiliar fără experiență în politică sau diplomație, a încercat să negocieze cu un fost ofițer KGB care a interacționat cu mai mulți lideri de stat. Stent a observat că generalul Keith Kellogg, trimisul special al lui Trump pentru negocieri cu Rusia și Ucraina, a fost în mare parte marginalizat în aceste discuții, în ciuda faptului că are o experiență relevantă în domeniu. Deși este un general și nu un diplomat, Kellogg are cunoștințe importante despre Rusia, dar este limitat în activitatea sa la Ucraina.
Deficitul de expertiză se extinde nu doar la Witkoff, ci și la întreaga echipă de negociatori americani, care se confruntă cu provocări în abordarea relațiilor cu Rusia.
Marco Rubio și Mike Waltz: Politicieni fără experiență în relația cu Rusia
Marco Rubio, alături de consilierul pentru securitate națională Mike Waltz, sunt politicieni cu o vastă experiență, însă nu au un istoric dovedit în interacțiunile cu Rusia. În contrast, delegația rusă este formată din diplomați cu o experiență considerabilă, inclusiv vechiul ministru de Externe Serghei Lavrov, fostul ambasador la Washington, Iuri Ușakov, și Kirill Dimitriev, șeful fondului suveran de investiții al Rusiei, care a studiat la prestigioasele universități Stanford și Harvard. Aceștia vorbesc fluent engleza și sunt bine pregătiți pentru negocieri cu partea americană.
Moscova și strategia de a câștiga timp
În contextul actual, Moscova ar putea să câștige timp, sperând că președintele Trump își va pierde răbdarea și va abandona obiectivul de a pune capăt conflictului. Semnele acestei strategii încep să iasă la iveală: Rubio a menționat recent că SUA ar putea renunța la negocieri în „câteva zile” dacă nu se observă progrese. De asemenea, CNN a raportat că Trump se simte frustrat de lipsa de avansuri și le-a comunicat consilierilor că medierea unui acord este mai complicată decât anticipa.
Poziția Administrației Trump
Jennifer Kavanagh, directoarea departamentului de analiză militară al Defense Priorities, a subliniat că administrația Trump este dornică să ajungă la un acord, dar nu este dispusă să accepte condiții care să implice costuri ridicate. Aceasta include absența garanțiilor de securitate din partea SUA, lipsa trupelor pe teren și reticența de a crește ajutoarele acordate Ucrainei ca o formă de presiune asupra Rusiei pentru a face concesii. Kavanagh a adăugat că, pentru Trump, retragerea SUA din Ucraina și stabilizarea relațiilor cu Rusia sunt priorități mai importante decât obținerea unei păci durabile.
Percepția lui Putin asupra limitărilor SUA
Vladimir Putin este conștient de aceste realități. Atacurile recente ale Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv asupra capitalei Kiev, sugerează că Kremlinul crede că pârghiile pe care le are SUA sunt fie limitate, fie că nu sunt dispuse să fie utilizate. Această situație reflectă o dinamică complexă în relațiile internaționale.
Istoricul relațiilor SUA-Rusia
Trump nu este primul președinte american care a încercat să construiască o relație pozitivă cu Rusia. Sam Greene, director pentru reziliența democratică la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene, a observat că toate administrațiile recente au avut ambiția de a „reseta” relațiile cu Moscova, dar de fiecare dată au fost dezamăgite. Greene, care predă și politică rusă la King’s College London, sugerează că aceste eșecuri repetate au determinat Rusia să considere SUA ca fiind fundamental inconsistente.
Unii foști președinți, precum George W. Bush, au încercat să dezvolte relații personale cu Putin. Bush l-a invitat pe liderul rus la ferma sa din Crawford, Texas, unde au petrecut timp împreună. Deși Putin a fost inițial deschis colaborării după atacurile din 11 septembrie, relația lor s-a deteriorat rapid din diverse motive.
Concluzionând, Putin a dorit, evident, ca SUA să recunoască și să respecte interesele Rusiei, însă acest lucru nu s-a întâmplat în mod satisfăcător în relațiile dintre cele două state.
Relațiile dintre SUA și Rusia: O perspectivă complexă
Experții subliniază că strategia Administrației Bush de a nu trata Rusia ca pe un partener egal și de a nu recunoaște dreptul acesteia la o sferă de influență în fostele state sovietice a fost o alegere greșită. Stent afirmă că alte administrații americane au încercat să adopte o abordare diferită, încercând să integreze Rusia în instituții internaționale, cum ar fi G7 în 1997, în timpul președinției lui Bill Clinton, și Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în 2012, sub Administrația Obama.
Cu toate acestea, aceste încercări nu au avut succes, deoarece ambele părți au subestimat abisul structural dintre Occident și direcția în care se îndrepta Rusia, conform lui Greene. Relațiile Americii cu Rusia s-au îmbunătățit parțial în timpul Administrației Obama, în mare parte deoarece Putin nu se afla la conducere în acea perioadă. După demisia sa din 2008, el a revenit la Președinție în 2012 și a început să modifice Constituția pentru a-și consolida puterea.
Neînțelegeri fundamentale între SUA și Rusia
Experții consideră că principala problemă este lipsa de înțelegere reciprocă dintre SUA și Rusia, o situație care persistă de-a lungul decadelor. Greene afirmă că majoritatea administrațiilor americane nu au realizat profunzimea schimbării din Rusia, nu doar în direcția autoritarismului, ci și în percepția acestuia asupra puterii occidentale ca o amenințare la adresa intereselor rusești.
Thomas Graham, fost director senior pentru Rusia în cadrul Consiliului Național de Securitate, susține că greșeala fundamentală a președinților americani după căderea Uniunii Sovietice a fost convingerea că se poate construi un parteneriat strategic solid cu Rusia. El afirmă că, având în vedere interesele, istoria și tradițiile Rusiei, acest parteneriat nu a fost niciodată real posibil. Această exagerare a potențialului de cooperare a dus la dezamăgiri profunde atunci când a devenit evident că aceste așteptări nu se vor materializa.
Viitorul relațiilor dintre SUA și Rusia
Graham, care a fost asistent special al lui Bush, consideră că singura cale de urmat este acceptarea faptului că relația dintre Rusia și SUA va rămâne complexă și competitivă. El subliniază că există diferite forme de rivalitate, sugerând că relația actuală, caracterizată printr-o adversitate profundă, ar putea evolua către o „coexistență competitivă”. Aceasta ar implica competiția în domenii economice, comerciale, culturale, ideologice și diplomatice, fără a se concentra atât de mult pe aspectele militare.
În concluzie, ideea generală este că Rusia nu va dispărea și va continua să aibă interese în securitatea europeană, în Ucraina și în competiția cu lumea occidentală.
