Alegerea Papei Francisc și Impactul său asupra Bisericii Catolice
Alegerea Papei Francisc în martie 2013 a deschis o nouă eră în conducerea Bisericii Catolice. De la prima sa apariție publică, el a devenit primul papă din emisfera vestică și a reușit să inspire și să fascineze credincioșii din întreaga lume. Acesta a fost declarat persoana anului 2013 de publicația Time, care l-a descris ca un „papă al poporului”. Din păcate, Suveranul Pontif a trecut la cele veșnice luni, în a doua zi de Paște, după 12 ani de conducere a Bisericii Catolice, conform anunțului făcut de Vatican.
În primele etape ale pontificatului său, a existat o așteptare imensă atât din partea credincioșilor, cât și a societății globale. Papa Francisc a folosit un limbaj simplu, dar profund. El a evitat capcanele luxului specific papal, fiind perceput ca un outsider și un reformator natural. Deși a stârnit controverse în rândul conservatorilor, sprijinul său global a rămas puternic.
Pe parcursul acestor aproape 12 ani, Francisc și-a păstrat multe dintre trăsăturile care l-au definit inițial, reușind să transforme Biserica Catolică într-un mod semnificativ, cu efecte posibile pe termen lung în domenii precum imigrația și protecția mediului. Totuși, el a fost adesea prins între perspective opuse – considerat prea conservator de unii și prea liberal de alții.
Viața lui Jorge Mario Bergoglio înainte de a deveni Papa Francisc
Jorge Mario Bergoglio, numele său real, s-a născut în Buenos Aires în 1936, fiind fiul unor imigranți italieni. Tatăl său, Mario, era contabil la o companie feroviară, iar mama, Regina Sivori, s-a dedicat educării celor cinci copii. Bergoglio a urmat cursuri pentru a deveni tehnician chimist și a lucrat în diverse domenii, inclusiv ca om de serviciu și paznic de club de noapte.
La vârsta de 21 de ani, a suferit de o pneumonie severă, iar medicii au fost nevoiți să îi înlăture o parte din plămânul drept, ceea ce l-a făcut mai vulnerabil la răceli și alte afecțiuni respiratorii. Un an mai târziu, în 1958, a intrat în ordinul iezuit, devenind preot în 1969. Între 1973 și 1979, el a fost superior provincial al ordinului în Argentina, într-o perioadă de mari turbulențe sociale în țară.
Lovitura de stat din 1976 a dus la un „Război murdar”, în care mii de oameni au dispărut, fiind răpiți, torturați și adesea uciși. Liderul iezuiților de atunci, Pedro Arrupe, a reorganizat ordinul și a concentrat eforturile asupra ajutorării celor defavorizați, devenind mentorul lui Bergoglio, care avea să devină ulterior Papa Francisc.
Pe măsură ce a avansat în ierarhia Bisericii, Bergoglio a continuat să își afirme valorile și convingerile, influențând astfel direcția Bisericii Catolice în anii ce au urmat.
Viața simplă a Papei Francisc
Papa Francisc, care a fost ales conducător al Bisericii Catolice în 2013, a trăit întotdeauna o viață modestă. Preferând transportul public sau plimbările pe jos, el a evitat să folosească o mașină cu șofer. De asemenea, a fost constant preocupat de sprijinirea persoanelor sărace.
Un lider din America de Sud
Ca primul papă din America de Sud și parte a ordinului iezuit, Francisc a preluat frâiele Bisericii într-o perioadă marcată de scandaluri legate de abuzuri sexuale în rândul unor membri importanți ai clerului. În această calitate, el a promovat unitatea în cadrul comunității catolice, subliniind importanța acceptării diversității globale a Bisericii și continuând să susțină cauzele celor defavorizați.
Enciclica Laudato si’
În mai 2015, Papa Francisc a publicat enciclica „Laudato si’”, un document semnificativ în care a abordat criza climatică și a criticat consumul excesiv. În această lucrare, el a pledat și pentru drepturile popoarelor indigene, arătând astfel angajamentul său față de problemele sociale și ecologice.
Întâlniri istorice
Un moment deosebit din pontificat a fost întâlnirea cu Patriarhul Kirill în Havana în 2016, marcând prima dată când liderii celor două Biserici s-au întâlnit. De-a lungul anilor, Papa Francisc a avut întâlniri cu lideri politici și religioși, călătorind în țări aflate în conflicte și vizitând locuri unde niciun papă nu mai fusese, cum ar fi Irak și Mongolia.
Recunoașterea publică și umilința
În autobiografia sa, intitulată „Speră”, Papa Francisc a subliniat că simte că are o reputație pe care nu o merită și o stimă publică pe care nu o consideră justificată.
Pelerinajul penitențial
Un aspect important al pontificatului său a fost scuzele adresate public pentru victimele abuzurilor sexuale comise de cler. În cadrul unui „pelerinaj penitențial” în Canada în 2022, Papa s-a întâlnit cu victimele școlilor rezidențiale gestionate de Biserica Catolică, unde copii din comunitățile indigene au fost asimilați cu forța și au suferit abuzuri grave.
Susținerea drepturilor omului
Papa Francisc a fost recunoscut la nivel mondial pentru angajamentul său în promovarea drepturilor omului și reformelor sociale. În 2023, el a oficializat binecuvântarea cuplurilor de același sex, un pas semnificativ în direcția acceptării diversității în cadrul Bisericii.
Provocări de sănătate
De-a lungul anilor, Papa a avut parte de numeroase probleme de sănătate, începând cu o operație suferită la vârsta de 21 de ani. A avut dureri de sciatică și genunchi și a fost internat frecvent în spital în 2023 pentru a trata bronșita și gripa, precum și pentru o intervenție chirurgicală abdominală.
În decembrie 2024, Papa Francisc continuă să fie o figură proeminentă în peisajul religios și social global.
Incidentul Suveranului Pontif
Papa Francisc a suferit o cădere recentă, rezultând într-o lovitură la bărbie. De asemenea, în februarie 2025, acesta a fost internat din cauza unei dublu pneumonii, situație care a necesitat o atenție medicală specializată. După o perioadă de spitalizare, Suveranul Pontif a fost externat luna trecută și se află în prezent în convalescență.
Apariția în Public
Ultima sa apariție publică a avut loc duminica trecută, când Papa Francisc a oferit o binecuvântare zecilor de mii de credincioși adunați în Piața Sfântul Petru de la Vatican. Această întâlnire a fost una semnificativă, demonstrând angajamentul său față de comunitatea catolică.
