Cariera lui Antoni Gaudí și legătura sa cu evlavia
O carieră în arhitectură poate părea o alegere surprinzătoare pentru cei care caută evlavie, în afară de faptul că toate clădirile par să se îndrepte spre cer. Totuși, Asociația pentru Beatificarea lui Antoni Gaudí a reconfigurat această viziune. Recent, Papa a recunoscut „virtuțile eroice” ale celebrului arhitect catalan, avansându-l la statutul de „venerabil”, un pas important pe drumul către sfințenie.
Un miracol pentru Maria Gil Jimenez
Maria Gil Jimenez a avut parte de o experiență neobișnuită în 2003, când a vizitat bazilica Sagrada Familia din Barcelona. În acea zi, a adus o rugăciune la mormântul lui Gaudí, cerându-i ajutorul pentru a găsi un rinichi nou. A doua zi, a primit vestea că un rinichi era disponibil pentru ea. „Dacă acesta nu este un miracol, nu știu ce este”, a declarat ea într-o scrisoare adresată asociației care luptă pentru canonizarea arhitectului.
Aprecierea Papei și contribuțiile lui Gaudí
José Manuel Almuzara, președintele asociației, a exprimat bucuria sa față de decizia Papei Francisc, subliniind legătura profundă pe care Gaudí o avea cu divinitatea. „El și-a dedicat ultimii ani din viață construind o biserică care inspiră inimile vizitatorilor”, a afirmat Almuzara.
În timp ce lucra la capodopera sa, Sagrada Familia, Gaudí a fost recunoscut de către un oficial bisericesc drept „arhitectul lui Dumnezeu”. Deși concentrat pe acest proiect monumental, el găsea timp să contribuie la comunitate, inclusiv prin crearea unei grădini pentru pacienții unui spital de psihiatrie și prin sprijinirea muncitorilor bolnavi, conform relatărilor.
Un stil de viață dedicat spiritualității
Gaudí a adoptat un stil de viață aproape monahal în ultimele decenii ale existenței sale, renunțând la posesiuni materiale, postind frecvent și petrecând ore în rugăciune. Participa zilnic la Liturghie într-o mică capelă din cripta Sagrada Familia și locuia într-o cameră modestă aproape de biserică, dedicându-se în întregime construcției acesteia, considerând-o misiunea sa divină.
Provocările drumului spre sfințenie
Chiar și după intervenția Papei Francisc, parcursul către sfințenie este plin de obstacole. Gaudí a depășit deja două etape, însă, conform regulilor Vaticanului, susținătorii săi trebuie să demonstreze existența a două miracole înainte ca el să poată avansa la beatificare și, ulterior, la canonizare. Acest proces poate dura ani sau chiar secole.
Deși drumul este lung, mai multe acte de evlavie au fost deja atribuite lui Gaudí, care s-a născut în 1852 și a decedat în 1926, la vârsta de 73 de ani, în urma unui accident. Aproape un secol mai târziu, el este creditat cu numeroase fapte de milostenie, inclusiv protejarea de cataractă, recuperarea obiectelor pierdute și ajutarea șomerilor să își găsească locuri de muncă, conform mărturiilor catolicilor care l-au cunoscut.
Minuni și Miracole: Povestiri despre Gaudí
Patricia Campi, din Italia, a relatat asociației că a reușit să achiziționeze casa visurilor sale, după ce aceasta a fost scoasă la vânzare, la scurt timp după ce s-a rugat lui Gaudí, un arhitect cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile. „Am simțit că el m-ar putea ajuta să reorganizez proprietatea”, a declarat ea.
Monica Appel, din Chile, a fost inspirată de o fotografie a lui Gaudí publicată într-un articol de ziar. Aceasta a început o rugăciune pentru a obține ajutorul lui în găsirea unui loc de muncă pentru soțul ei, care se afla în șomaj. La scurt timp, soțul ei a reușit să își găsească un loc de muncă.
„Oamenii își pun încrederea în el”, a afirmat Almuzara. „Le cer ajutorul pentru cei dragi. Există și persoane care susțin că au experimentat miracole.”
Jorge Anselmo, din Argentina, a povestit că mama sa se afla într-o stare gravă din cauza unei boli pulmonare, când a decis să se roage lui Gaudí pentru ajutor. La scurt timp, starea ei s-a îmbunătățit semnificativ.
Criterii pentru Miracole
Vaticanul solicită dovezi medicale riguroase și bine documentate pentru ca un eveniment să fie clasificat drept miracol. Almuzara crede că un caz recent s-a apropiat de îndeplinirea acestor criterii. Sandro Rondena, un arhitect italian diagnosticat cu cancer, avea doar câteva luni de trăit. Soția și copiii săi s-au rugat pentru intervenția lui Gaudí în cripta Sagrada Familia. După întoarcerea sa în Italia, s-a descoperit că cancerul său avansat intrase în remisie.
Almuzara a documentat acest caz și a trimis un raport detaliat la Vatican, incluzând documente medicale. Expertiza Vaticanului a analizat dosarul, dar a decis să aștepte cinci ani pentru a observa dacă cancerul va reveni înainte de a-l considera un posibil miracol. Din păcate, după trei ani, Sandro a fost diagnosticat din nou cu cancer și a decedat.
Biserica Sagrada Familia: O Minune a Arhitecturii
Pentru unii admiratori ai lui Gaudí, biserica Sagrada Familia din Barcelona, care atrage anual 4,7 milioane de vizitatori, este adevăratul miracol. Construcția acesteia a început în 1882, sprijinită de donatori privați. Gaudí a preluat proiectul un an mai târziu, la vârsta de 31 de ani, dedicându-se acestuia timp de patru decenii, conștient că nu va fi finalizat în timpul vieții sale. Multe dintre planurile originale au fost distruse în timpul războiului civil din 1936-1939.
Speranțele că monumentul, complet finanțat de donatori privați, ar putea fi finalizat la timp pentru centenarul morții lui Gaudí anul viitor s-au stins. Cu toate acestea, biserica rămâne a doua cea mai vizitată clădire din Spania, după Alhambra din Granada. Puțini vizitatori intră în edificiu fără a fi profund impresionați. Lumina trece prin vitralii, creând o strălucire de curcubeu pe zidurile înalte și pe coloanele masive, asemănătoare copacilor. Tavanul, cu bolțile sale intricate, se ridică ca un baldachin ceresc, punctat cu stele geometrice.
„Se întâmplă ceva foarte misterios acolo. Mulți oameni plâng când intră”, a spus Almuzara. „Am adus odată un prieten ateu și l-am auzit spunând: «José Manuel, sunt ateu, dar simt ceva». A fost profund mișcat.”
Un Mesaj de Uniune pentru Toți
Recent, o întâlnire emoționantă a avut loc, în care s-a subliniat importanța acceptării și incluziunii. O persoană a exprimat o profundă emoție, iar în acel moment, un alt participant a oferit suport printr-o îmbrățișare reconfortantă. Acesta a subliniat ideea că locul respectiv este destinat tuturor, fără a ține cont de convingerile personale.
Această declarație a fost primită cu căldură, evidențiind angajamentul comunității de a promova un spațiu deschis și primitor pentru fiecare individ. Mesajul a fost clar: diversitatea de opinii și credințe este binevenită și celebrată.
Importanța Acceptării
Într-o lume din ce în ce mai diversificată, este esențial să ne amintim că fiecare persoană are dreptul la propriile convingeri. Inițiativele de acest gen sunt menite să încurajeze dialogul și să creeze punți între diferitele perspective.
Astfel de momente ne reamintesc că, indiferent de diferențele dintre noi, avem cu toții un loc în comunitatea noastră. Acceptarea și respectul sunt fundamentale pentru o conviețuire armonioasă.
