Sindromul Antifosfolipidic: O Afecțiune Autoimună cu Impact Asupra Sarcinii
Sindromul antifosfolipidic, cunoscut și sub denumirea de sindromul Hughes sau „sindromul sângelui lipicios”, reprezintă o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar produce în mod eronat anumiți anticorpi. Aceștia cresc riscul de formare a cheagurilor de sânge, ceea ce poate conduce la pierderi de sarcină sau nașteri premature în absența unui tratament adecvat.
Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist în obstetrică-ginecologie cu o specializare în infertilitate, oferă informații suplimentare despre această afecțiune.
Cine Ar Trebui Să Se Testeze pentru Sindromul Antifosfolipidic?
Conform specialistului, sindromul antifosfolipidic afectează aproximativ 1% din populație, având o incidență mai ridicată în rândul femeilor, în special a celor tinere aflate în perioada reproductivă. Această afecțiune poate fi primară sau asociată cu alte boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă.
Un aspect esențial de reținut este că nu fertilitatea este afectată, ci menținerea sarcinii. Astfel, femeile care au avut avorturi spontane frecvente sau alte complicații legate de sarcină ar trebui să se supună testării pentru acest sindrom. Dacă se confirmă diagnosticul, este crucial ca tratamentul să fie început cât mai devreme în timpul sarcinii.
Testarea și Diagnosticul Sindromului Antifosfolipidic
Diagnosticarea sindromului antifosfolipidic implică realizarea a cel puțin două teste de sânge, efectuate la un interval de 3 luni. Aceste teste evaluează prezența și cantitatea autoanticorpilor specifici: anticoagulantul lupic, anticorpii anticardiolipină și anticorpii anti-beta-2-glicoproteină.
Este indicat ca acest profil de anticorpi antifosfolipidici să fie realizat în special în cazul în care există un istoric medical de avorturi recurente, pierderi tardive de sarcină, preeclampsie sau tromboză.
Riscurile pentru Gravidele fără Tratament
Dr. Vythoulkas subliniază că, deși femeile cu sindrom antifosfolipidic au o probabilitate mai mare de a dezvolta complicații în timpul sarcinii, tratamentele moderne sunt extrem de eficiente în prevenirea și gestionarea acestor riscuri, cu condiția să fie inițiate la timp. Este recomandat ca femeile să consulte un specialist înainte de a încerca să rămână însărcinate pentru a fi monitorizate corespunzător.
Dacă femeile nu urmează un tratament adecvat, riscurile pot fi severe, incluzând un risc crescut de avort spontan, care poate apărea fie în primele săptămâni de sarcină, fie mai târziu, aproape de naștere. De asemenea, există riscuri de naștere prematură cauzate de preeclampsie, eclampsie sau insuficiență placentară.
O altă complicație posibilă este restricția de creștere intrauterină, ceea ce înseamnă că nou-născutul poate avea o greutate semnificativ mai mică decât cea normală la naștere.
Riscurile asociate sarcinii în cazul femeilor cu sindrom antifosfolipidic
Femeile gravide care suferă de sindrom antifosfolipidic se confruntă cu un risc semnificativ, atât în timpul sarcinii, cât și în perioada de după naștere, care se întinde pe aproximativ 6 săptămâni. Fără un tratament adecvat, acestea pot dezvolta cheaguri de sânge care pot afecta inima, plămânii sau creierul, având potențialul de a provoca efecte fatale în absența unei intervenții medicale rapide.
Tratamentul recomandat pentru prevenirea complicațiilor
Tratamentul standard pentru gravidele diagnosticate cu sindrom antifosfolipidic variază în funcție de istoricul medical și specificul fiecărei paciente. În general, se recomandă administrarea de aspirină și/sau heparină, cu scopul de a preveni formarea cheagurilor de sânge și de a dizolva eventualele cheaguri deja existente. Aceste medicamente pot fi utilizate de la concepție până la 6 săptămâni după naștere.
În situații mai complicate, în care tratamentele standard nu sunt eficiente și se înregistrează pierderi de sarcină, medicii pot opta pentru prescrierea unor medicamente antiinflamatorii suplimentare.
Modificări necesare în stilul de viață
Pe lângă tratamentul medicamentos, este esențial ca gravidele să adopte anumite modificări în stilul de viață. Acestea includ renunțarea completă la fumat, limitarea drastică a consumului de alcool (ideal, eliminarea acestuia) și adoptarea unei alimentații sănătoase. De asemenea, activitatea fizică regulată trebuie să devină parte integrantă a rutinei zilnice.
Importanța monitorizării sarcinii
Monitorizarea constantă a sarcinii este crucială, iar aceasta include ecografii, analize de sânge și măsurarea tensiunii arteriale pentru a detecta semnele de preeclampsie. Cu ajutorul unei echipe medicale bine pregătite, femeile cu sindrom antifosfolipidic pot duce sarcina la termen, asigurându-se că respectă toate indicațiile medicului specialist.
Este esențial să nu neglijăm controalele medicale și să urmăm cu strictețe tratamentul indicat, pentru a maximiza șansele de a aduce pe lume un copil sănătos la finalul celor nouă luni de sarcină.
