Impactul maratonului asupra creierului
Un maraton nu solicită doar mușchii și inima, ci implică și creierul. Conform unui studiu recent, în timpul unui efort fizic extrem, creierul începe să utilizeze o parte din structura sa pentru a obține energie. Aceasta se realizează prin consumarea mielinei, un strat gras ce protejează conexiunile dintre celulele nervoase, care devine o sursă alternativă de „combustibil”. Cercetătorii au observat scăderi semnificative ale acestei substanțe la alergători, la doar două zile după cursă.
Riscurile alergării la maraton
Deși alergarea la maraton este considerată o activitate benefică pentru menținerea sănătății fizice, aceasta poate afecta serios organismul. Impactul asupra rinichilor, problemele digestive, riscul crescut de insuficiență cardiacă și leziunile sistemului musculo-scheletic sunt doar câteva dintre efectele adverse posibile. Chiar și primul maratonist din istorie, soldatul grec Pheidippides, se spune că a murit imediat după ce a terminat cursa.
Studiul recent și descoperirile sale
Un studiu publicat pe 24 martie în revista Nature Metabolism a explorat efectele alergării de maraton asupra creierului, arătând că acesta își consumă propriile rezerve pentru a compensa lipsa de energie în timpul efortului intens. Oamenii de știință au observat o scădere a unui biomarker esențial pentru mielină la alergătorii de maraton imediat după cursă, sugerând că, în condiții extreme, creierul recurge la mielină ca sursă de energie.
Efectele reversibile ale efortului fizic
O veste încurajatoare pentru alergătorii de distanțe lungi este că aceste efecte par a fi reversibile. După ce organismul își epuizează sursa principală de energie, glucoza, acesta utilizează rezervele alternative, metabolizând grăsimile. Creierul consumă aproximativ 20% din energia totală a corpului, ceea ce înseamnă că poate suferi rapid daune în absența „combustibilului”.
Cercetările asupra rezervelor de energie ale creierului
Pedro Ramos Cabrer, neurolog la un institut de cercetare din San Sebastian, Spania, și coautor al studiului, a menționat că echipa sa a dorit să identifice sursele de energie de rezervă ale creierului. Aceștia au suspectat că mielina ar putea juca un rol important. Studii anterioare efectuate pe rozătoare au sugerat că acizii grași obținuți din descompunerea mielinei pot ajuta la supraviețuirea celulelor cerebrale, însă nu era clar dacă aceste rezultate sunt aplicabile și oamenilor.
Metodologia studiului și rezultatele
Echipa a scanat creierul a 10 alergători cu 48 de ore înainte de maraton și ulterior la două zile, două săptămâni și două luni după cursă. Au utilizat imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a detecta moleculele de apă aflate între straturile de mielină. Rezultatele au arătat că, la două zile după cursă, semnalele IRM din 12 regiuni ale creierului erau reduse comparativ cu cele de dinaintea maratonului, în unele cazuri cu până la 28%. Totuși, modificările generale ale mielinei nu au fost statistic semnificative, sugerând că efectele sunt localizate în zone specifice.
Zonele afectate de efortul fizic
„Zonele în care am observat cele mai mari modificări sunt cele implicate în controlul motor și în reglarea emoțiilor”, a explicat Cabrer. Acesta consideră că rezultatele reflectă efortul fizic și psihic pe care creierul îl depune în timpul alergării.
Impactul maratoanelor asupra creierului: un studiu recent
Alergătorii care se tem de efectele negative ale participării la maratoane au primit vești încurajatoare. La două luni după finalizarea unei curse, toate măsurătorile mielinei s-au întors la valorile de bază. Klaus-Armin Nave, director al Institutului Max Planck pentru Științe Multidisciplinare din Germania, a analizat modul în care mielina stochează energie, utilizând șoareci de laborator. Potrivit acestuia, rezultatele studiului se aliniază cu înțelegerea curentă a neurologilor referitoare la funcționarea mielinei.
Funcționarea mielinei
„Mielina este într-un proces continuu de formare și degradare”, a explicat Nave. El a folosit o analogie, comparând mielina cu o cadă în care se toarnă apă în mod constant, în timp ce aceasta este și golită. Nave a subliniat că studiul coordonat de Cabrer oferă „dovezi foarte solide” că nevoile metabolice ale creierului cresc după un maraton. Acest lucru sugerează că „combustibilul” stocat în mielină este consumat mai repede decât în mod normal, ceea ce ar putea duce la o micșorare a volumului cerebral.
Concluzii și perspective
Cu toate acestea, aceste descoperiri nu sugerează că alergătorii ar trebui să evite maratoanele din cauza sănătății creierului lor. Atât Nave, cât și Cabrer au subliniat că dimensiunea redusă a eșantionului necesită studii suplimentare pentru a trasa concluzii clare cu privire la efectele maratoanelor asupra creierului. De asemenea, efectele limitate asupra nivelului general de mielină indică o necesitate de cercetări mai detaliate.
Riscuri pentru anumite categorii de sportivi
Aceste efecte ar putea implica riscuri însemnate pentru anumiți sportivi, în special pentru cei care suferă de scleroză laterală amiotrofică (ALS). Moleculele metabolice produse de mielină sunt deja reduse în cazul acestor persoane, iar cercetătorii suspectează că exercițiile fizice intense ar putea agrava situația. Cabrer a menționat că, pentru a confirma această ipoteză, vor fi necesare cercetări suplimentare.
