Clarificări asupra războiului comercial al lui Donald Trump
Recent, războiul comercial inițiat de Donald Trump s-a conturat mai bine, lăsând în urmă impresia unei confruntări globale. Acesta a devenit o luptă concentrată pe un teritoriu familiar pentru fostul lider, axată pe rivalitatea dintre America și China, potrivit analizei efectuate de BBC.
Pauza de 90 de zile în tarife
Pauza de 90 de zile referitoare la tarifele „de retorsiune” impuse asupra mai multor țări menține în vigoare un tarif general de 10%. Totuși, China, care furnizează o gamă largă de produse, de la telefoane de ultimă generație la jucării pentru copii și reprezintă aproximativ 14% din totalul importurilor în SUA, a fost supusă unui tratament mult mai sever, cu o rată de 125%.
Trump a explicat că această creștere a tarifelor se datorează reacției Beijingului, care a impus o taxă de 84% asupra bunurilor americane, o măsură pe care președintele o consideră o „lipsă de respect”.
Un război comercial cu rădăcini adânci
Dincolo de simple represalii, pentru Trump, acest conflict comercial reflectă nevoia de a rezolva problemele neterminate din primul său mandat, conform analiștilor politici. „Nu am avut timp să facem ceea ce trebuie, ceea ce facem acum”, a declarat el reporterilor.
Obiectivele strategice ale planului
Scopul său nu este altul decât răsturnarea sistemului de comerț global existent, care a plasat China în centrul acestuia. Această abordare contrazice opinia general acceptată că expansiunea comerțului este benefică în sine. Este esențial să înțelegem importanța acestui aspect în viziunea președintelui american, având în vedere că, înainte de a fi considerat un potențial candidat, majoritatea liderilor de afaceri, oficialilor chinezi și economiștilor erudiți vedeau creșterea comerțului cu China ca pe un factor de stimulare a economiei globale.
În 2012, comerțul cu China era perceput ca un motor al creșterii economice, oferind o sursă constantă de bunuri ieftine și creând oportunități pentru corporațiile multinaționale. China a devenit astfel cea mai mare piață din lume pentru branduri de renume, precum Rolls Royce, General Motors și Volkswagen.
Așteptări neîmplinite
Existau, de asemenea, așteptări mai profunde. Se considera că, pe măsură ce China se îmbogățește, cetățenii chinezi vor începe să ceară reforme politice, iar obiceiurile lor de consum vor sprijini tranziția către o societate de consum. Totuși, aceste aspirații nu s-au materializat. Partidul Comunist Chinez a reușit să își mențină controlul asupra puterii, iar tranziția către o societate de consum nu a avansat suficient de rapid.
Impactul tarifelor comerciale asupra relațiilor chino-americane
China rămâne în continuare dependentă de exporturi, dar își declară intenția de a deveni din ce în ce mai dominantă pe piața globală. Propunerea lui Donald Trump de a impune o taxă de 60% pe importurile din China ar putea reduce comerțul bilateral de 575 de miliarde de dolari la aproape zero.
Viziunea „Made in China 2025”
Proiectul politic al liderului chinez, Xi Jinping, intitulat „Made in China 2025”, publicat în 2015, are ca scop transformarea Chinei într-un lider mondial în diverse sectoare cheie de producție, inclusiv în industria aerospațială, construcția de nave și vehicule electrice. Acest plan ambițios coincide cu ascensiunea unui outsider politic în SUA, care, în campania sa electorală, a susținut că avansul Chinei a afectat economia americană și a diminuat oportunitățile pentru muncitorii din sectorul industrial.
Războiul comercial și consecințele sale
Războiul comercial inițiat de Trump a spart normele existente și a generat un climat economic instabil. Succesorul său, președintele Joe Biden, a păstrat majoritatea tarifelor impuse Chinei, ceea ce, deși a creat disconfort în economia chineză, nu a reușit să schimbe semnificativ modelul economic al țării. Actualmente, China produce 60% din mașinile electrice la nivel mondial, majoritatea fiind fabricate de mărci proprii, și 80% din bateriile necesare acestora.
Întrebări cheie pentru viitor
În contextul tensionat al competiției chino-americane, Trump a revigorat amenințarea tarifelor. Aceste măsuri ar putea provoca un șoc fără precedent în sistemul comercial global, iar viitorul relațiilor comerciale va depinde de două întrebări esențiale: va accepta China oferta de negociere și, dacă da, va fi dispusă să facă concesii semnificative, inclusiv o revizuire a modelului său economic bazat pe exporturi?
Provocări și perspective
Analizând aceste întrebări, este important de menționat că ne aflăm într-un teren necunoscut, astfel încât este dificil de anticipat reacția Beijingului. Totuși, există motive de precauție, conform analiștilor politici. Dacă Trump va implementa o taxă de 20% pe importurile din Europa, industria europeană ar putea suferi un impact sever.
Viziunea Chinei asupra puterii sale economice, bazată pe exporturi robuste și pe o piață internă protejată, este profund legată de ideea de întinerire națională și de supremația sistemului său de partid unic. Controlul strict al informației sugerează că China nu va renunța ușor la barierele impuse companiilor americane de tehnologie.
Întrebarea liberului schimb
Există, de asemenea, o întrebare importantă pe care America trebuie să o clarifice: mai crede SUA în liberul schimb? Donald Trump sugerează adesea că tarifele sunt o soluție viabilă pentru a proteja economia americană, dar aceasta ridică întrebări despre viitorul relațiilor comerciale globale.
Impactul Tarifelor asupra Relațiilor Economice Americano-Chineze
Tarifele impuse de Statele Unite nu sunt văzute doar ca un instrument pentru atingerea unor obiective economice, ci devin, de asemenea, un scop în sine. Această abordare subliniază beneficiile unei politici de protecționism în America, menită să stimuleze investițiile interne și să încurajeze companiile americane să-și repatrieze lanțurile de aprovizionare din străinătate. În plus, o astfel de strategie ar putea contribui la creșterea veniturilor fiscale ale țării.
Dacă Beijingul percepe aceste măsuri ca fiind scopul principal al tarifelor, este posibil să decidă că nu mai există nimic de negociat. Astfel, în loc să promoveze cooperarea economică, cele două superputeri globale ar putea să se afle într-o competiție acerbă pentru supremația economică.
Această dinamică ar putea conduce la o ruptură a vechiului consens economic și la un viitor incert, care ar putea avea implicații riscante pe termen lung.
