Vladimir Strjalkovski: De la KGB la afaceri de lux în Europa
În anii ’90, Vladimir Strjalkovski, un cunoscut asociat al lui Vladimir Putin din perioada KGB-ului de la Leningrad, era activ în domeniul turismului și al proxenetismului. Odată cu ascensiunea lui Putin la putere, Strjalkovski a intrat în guvern și a devenit CEO al Nornickel, una dintre cele mai mari companii miniere din Rusia. Recent, Strjalkovski și fiul său, un alt agent KGB instruit, s-au stabilit în Europa, unde au fondat un grup de companii ce include cinci hoteluri spa de lux în Italia și Grecia, un pub în Austria, numeroase restaurante în Moscova și producători de băuturi alcoolice în Italia, Franța și Republica Cehă, conform unei investigații a unei publicații independente.
În ciuda unei cifre de afaceri considerabile, multe dintre aceste afaceri au înregistrat profituri zero sau negative, ceea ce a stârnit suspiciuni de spălare de bani. De asemenea, familia Strjalkovski nu doar că a evitat sancțiunile internaționale, dar a reușit să se apropie de cercurile aristocratice europene.
Un trecut controversat în KGB
Născut în Leningrad în 1954, Vladimir Strjalkovski a absolvit Institutul Electrotehnic din oraș în 1977 și a început să lucreze pentru Direcția KGB a Regiunii Leningrad, continuând până la prăbușirea Uniunii Sovietice. Aici l-a întâlnit pe Nikolai Patrușev și pe Vladimir Putin, care aveau să joace roluri esențiale în cariera sa ulterioară.
În 1991, în timp ce Putin conducea Comisia pentru relații externe de la Primăria Sankt Petersburg, Strjalkovski a fondat agenția de turism Neva, pe care a administrat-o până în 1999. Această agenție nu doar că organiza croaziere, dar era implicată și în activități ilegale de prostituție, fapt ce a fost dezvăluit într-un proces din 1993 la o instanță din Finlanda. Conform hotărârii judecătorești, agenția a organizat peste 2.000 de călătorii pentru lucrători sexuali ruși în orașele finlandeze Lapinjärvi și Valkeala, între ianuarie 1996 și octombrie 1997.
Adjunctul său, Timraliev, și reprezentanta agenției, Natalia Oksa, au fost acuzați de implicare în organizarea prostituției, însă au evitat răspunderea, fiind considerați nevinovați de faptele celeilalte persoane.
Ascensiunea în funcții guvernamentale
La sfârșitul anului 1999, la doar trei luni după ce Putin a fost numit prim-ministru, Strjalkovski a fost numit ministru adjunct pentru cultură fizică, sport și turism. Deși a ocupat această funcție, se pare că a păstrat legături cu afacerile sale din domeniul prostituției. În mai 2000, Strjalkovski a numit-o pe Oksa ca reprezentant independent al ministerului în Finlanda, încredințându-i gestionarea unor proprietăți ministeriale.
O investigație realizată de o publicație finlandeză a relevat că cel puțin două dintre apartamentele deținute anterior de minister erau folosite ca bordeluri. După ce Putin a devenit președinte în primăvara anului 2000, cariera lui Strjalkovski a continuat să evolueze.
Ascensiunea rapidă a lui Strjalkovski în lumea afacerilor rusești
În iunie, anul în care a început ascensiunea sa fulgerătoare, Strjalkovski a fost numit președinte al Comitetului de Stat rus pentru cultură fizică, sport și turism. La scurt timp, în luna următoare, a devenit adjunct al ministrului rus al dezvoltării economice și al comerțului, German Gref. În cadrul celui de-al doilea mandat al lui Putin, Strjalkovski a fost numit șef al Agenției Federale pentru Turism și a fost promovat la gradul de consilier de stat clasa I.
Manager cu performanțe slabe, dar cu recompense mari
Una dintre cele mai profitabile poziții deținute de Strjalkovski a fost cea de președinte al consiliului de administrație al gigantului minier Norilsk Nickel, funcție pe care a exercitat-o din august 2008 până în decembrie 2012. Analiștii au subliniat că rolul său principal nu a fost acela de a gestiona compania, ci de a promova interesele proprietarului Nornickel, Vladimir Potanin, la Kremlin. Strjalkovski a fost supranumit „Turistul” datorită experienței sale anterioare în sectorul turismului, dar și pentru că a preferat să conducă una dintre cele mai mari companii industriale din țară fără a părăsi Moscova.
Compensații substanțiale în contrast cu dezvoltarea companiei
Salariul lui Strjalkovski a fost semnificativ, fiind considerat unul dintre cele mai mari din Rusia. Acesta a câștigat 400.000 de dolari pe lună, plus două tipuri de bonusuri: un prim bonus de 3 milioane de dolari pe an, cu condiția ca Nornickel să nu înregistreze pierderi, și un al doilea bonus calculat în funcție de creșterea anuală a valorii acțiunilor. Sursele au estimat că aceste bonusuri ajungeau până la 25 de milioane de dolari pe an, iar veniturile totale ale lui Strjalkovski pentru 2009 au fost estimate între 17 și 25 de milioane de dolari.
În timp ce Strjalkovski beneficia de plăți record, autoritățile din Norilsk, oraș cu o singură industrie, amânau reparațiile infrastructurii pentru a reduce deficitul bugetar. Cu un curs de schimb mediu din 2009, se estimează că Strjalkovski ar fi câștigat aproximativ 500 de milioane de ruble în acel an. În contrast, primarul din Norilsk a decis să amâne lucrările de reparații la canalizările uzate și instalarea de iluminat pe străzi pentru a economisi 99,6 milioane de ruble din bugetul local.
Performanțe financiare dezamăgitoare și plăți de reziliere record
Dezvoltarea Nornickel a stagnat în comparație cu alte companii rusești, iar analiștii au observat că, în perioada în care Strjalkovski a fost la conducere, valoarea companiei a crescut cu doar 11,6%, în timp ce indicele MICEX a înregistrat o creștere de 42%. În ciuda acestor rezultate mediocre, Strjalkovski a primit cea mai mare compensație de reziliere din istoria Rusiei, totalizând 100 de milioane de dolari, o sumă care reprezenta aproape 10% din dividendele plătite de Nornickel în acea perioadă.
Legături controversate
De asemenea, Strjalkovski a fost asociat cu zeci de milioane de dolari proveniți de la Nornickel, iar o bancă din Cipru a stabilit legături între acesta și anturajul lui Donald Trump, adăugând un alt strat de complexitate carierei sale.
Ascensiunea lui Strjalkovski la Banca Ciprului
Strjalkovski a ajuns la funcția de vicepreședinte al Consiliului de Administrație al Băncii Ciprului, o numire care a avut loc împotriva voinței sale. Acesta a decis să investească o parte semnificativă din indemnizația sa primită din Rusia într-un cont de familie la Banca Populară din Cipru (Laiki). Cu toate acestea, criza bancară din 2013 i-a subminat planurile financiare.
În luna mai a aceluiași an, autoritățile din Cipru au luat decizia de a transfera majoritatea activelor și împrumuturilor Laiki Bank către Bank of Cyprus. Această mișcare a fost parte integrantă a unui plan de salvare convenit între guvernul cipriot și creditorii internaționali. Astfel, peste 20.000 de clienți ai Laiki Bank, care aveau depozite de peste 100.000 de euro, au devenit acționari ai băncii, primind 81,4% din acțiunile lor, după ce 47,5% din economiile lor neasigurate au fost convertite în capitaluri proprii la o valoare de 1 euro pe acțiune.
Legături cu Donald Trump
În urma acestei restructurări, Strjalkovski a fost numit vicepreședinte al consiliului de administrație și lider al comitetului de risc. Printre acționarii importanți ai băncii se numără și patru persoane cu legături directe sau indirecte cu Donald Trump. Unul dintre aceștia este oligarhul rus Dmitri Ribolovlev, implicat în investigația procurorului special Robert Mueller referitoare la o afacere imobiliară controversată din Florida.
Ribolovlev a devenit cunoscut după ce, în 2004, a cumpărat un teren cu un conac din Florida de la Trump pentru 95 de milioane de dolari, salvându-l astfel pe acesta de la faliment în contextul crizei imobiliare din 2008. Ulterior, Ribolovlev a vândut proprietatea la un preț mult mai mic, de doar 30 de milioane de dolari.
Implicarea lui Wilbur Ross
Un alt acționar major al Băncii Ciprului este miliardarul american Wilbur Ross, care l-a propus pe Strjalkovski în consiliul de administrație. Ross a activat în Rusia în anii ’90, promovând interesele americane ca membru al consiliului de administrație al Fondului de investiții SUA-Rusia. El s-a specializat în tranzacții cu active în dificultate, inclusiv în cazul băncii cipriote.
Apropierea lui Ross de Trump este bine cunoscută, el fiind consilier economic al acestuia în timpul primei campanii electorale, înainte de a deveni secretar al Comerțului.
Legături cu Viktor Vekselberg
Maxim Goldman, un alt membru al consiliului, a reprezentat grupul Renova al oligarhului Viktor Vekselberg. Acesta a fost implicat în campaniile de donații pentru Trump, iar FBI a descoperit că avocatul lui Trump, Michael Cohen, a primit sume considerabile de la companiile lui Vekselberg pentru „servicii de consultanță”.
Consiliul de administrație era condus de Josef Ackermann, o altă persoană asociată cu Vekselberg, cunoscută și pentru rolul său ca fost director al Deutsche Bank. În perioada în care Ackermann a fost la conducerea băncii, aceasta s-a confruntat cu numeroase scandaluri financiare, inclusiv cu o mare implicare în spălarea banilor.
Dezvăluiri privind conexiunile financiare și politice ale lui Strjalkovski
O investigație recentă a scos la iveală că o bancă rusă a transferat aproximativ 10 miliarde de dolari prin birouri din New York, Moscova și Cipru. Această bancă a fost sancționată cu peste 670 de milioane de dolari în 2017 pentru diverse încălcări. Unul dintre clienții proeminenți ai băncii a fost Donald Trump, a cărui situație financiară din 2016 a relevat împrumuturi de 364 de milioane de dolari de la Deutsche Bank, care trebuiau rambursate până în 2024.
Legături cu Kremlinul
Numirile ulterioare ale lui Evgheni Strjalkovski au evidențiat legăturile sale strânse cu liderii ruși, inclusiv Vladimir Putin și Nikolai Patrușev, fostul șef al KGB și actual secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei. În 2015, Strjalkovski a fost numit în consiliul de supraveghere al Rosselkhozbank, iar apropierea sa de Patrușev a fost recunoscută ca fiind un factor determinant în această numire. De asemenea, s-a descoperit că copiii lui Patrușev și Strjalkovski dețin proprietăți vecine în stațiunea Gelendjik, la mică distanță de celebrul palat al lui Putin.
Activități în domeniul sportiv
Între 2016 și 2019, Strjalkovski a condus Societatea Dinamo de Cultură Fizică și Sport din Rusia, o organizație cu tradiție care a fost asociată cu serviciile de securitate sovietice și ruse. Această societate include echipe formate din ofițeri ai Serviciului Federal de Protecție și ai Serviciului Federal de Securitate, iar conducerea sa locală este adesea asigurată de șefi ai acestor agenții. Nikolai Patrușev este, de asemenea, membru al consiliului de administrație al societății.
Fiul unui spion și activitățile sale controversate
Evgheni Strjalkovski, fiul lui Vladimir Strjalkovski, este un spion profesionist. Născut în 1980, a absolvit Academia Serviciului de Informații Externe în 2001 și a început să lucreze sub acoperirea Vnesheconombank. Înregistrările sugerează că, în 2007, a călătorit împreună cu alți ofițeri SVR în Argentina, având astfel legături cu diverse misiuni comerciale.
Pe lângă activitățile de spionaj, Evgheni Strjalkovski a fost implicat în reconstituiri istorice, dar cu o abordare controversată. El a condus un grup numit Morgil, descris ca o echipă de joc de rol cu vederi extremiste, folosind ideologii care promovau violența împotriva celor considerați „respinși” de societate.
Antrenamentele și activitățile controversate ale Morgil
Antrenamentele echipei Morgil erau asemănătoare cu cele desfășurate de unitățile paramilitare. Membrii acestei echipe au fost instruiți să îmbine tehnicile de scrimă cu metodele de luptă corp la corp, precum și utilizarea armelor improvizate. Datorită relațiilor strânse pe care le avea bătrânul Strjalkovski, prietenii fiului său au putut să își folosească aceste abilități fără a fi trași la răspundere.
Unul dintre cele mai notorii incidente în care a fost implicată Morgil a avut loc în decembrie 2002, în timpul festivalului de jocuri de rol Blinkom-3, organizat la o școală din Sankt Petersburg. În acea ocazie, membrii Morgil au agresat doi participanți și au rănit un altul prin împușcături repetate cu o pușcă cu aer comprimat, provocându-i leziuni grave. Victimele au declarat că au fost amenințate cu moartea dacă ar fi raportat incidentul la poliție. Chiar și după ce s-a întocmit un proces-verbal, Ministerul Afacerilor Interne a refuzat să deschidă un dosar penal, până când Centrul Orășenesc pentru Prevenirea Neglijenței și Dependenței de Droguri a Minorilor a intervenit în cazul respectiv.
Imperiul alcoolului al lui Vladimir Strjalkovski
Vladimir Strjalkovski, care a acumulat zeci de milioane de dolari din afacerile cu Norilsk Nickel, a reușit să transforme acești bani într-un vast imperiu al alcoolului în Europa, înregistrat pe numele fiului său. Evgheni Strjalkovski, fost ofițer SVR, a devenit cetățean al principatului Monaco și a obținut controlul asupra bunurilor internaționale ale familiei. Centrul acestei rețele este compania monegască Thesauro Praetor SAM, care în latină înseamnă „trezorier”. Tânărul Strjalkovski deține atât funcția de președinte, cât și statusul de beneficiar majoritar, conform documentelor de înregistrare ale companiei Maison Eugene Rene din Franța și The Leeward Rum Company Limited din Marea Britanie. Prin intermediul Thesauro Praetor SAM, el coordonează o rețea de firme în Austria, Marea Britanie, Italia și Franța.
Până recent, partenerul său de afaceri în domeniul alcoolului a fost Liam Stevenson, un expert de renume în vinuri din Marea Britanie. Stevenson este recunoscut ca fiind cea mai tânără persoană care a obținut titlul de Master of Wine, distincție rezervată pentru un număr restrâns de persoane la nivel mondial. În 2024, el a fost recompensat cu premii importante în domeniul afacerilor, inclusiv Premiul O2 pentru Antreprenorul Anului și Comerciantul Regional al Anului IWC. Una dintre firmele sale, Global Wine Solutions, este un furnizor de top de alcool de lux pentru superiahturi.
Până în decembrie 2024, Evgheni Drozdov, un reprezentant nominal al lui Strjalkovski, deținea un sfert din capitalul Global Wine Solutions, în timp ce alte 6 procente erau în proprietatea Carolinei Anne Madeleine Aldrin, director al companiei și reprezentant autorizat al lui Strjalkovski în Monaco. În octombrie 2024, acțiunile deținute de Drozdov au fost transferate înapoi lui Stevenson, iar Aldrin a demisionat din funcția sa. Deși familia Strjalkovski a fost nevoită să se desprindă de activele din Marea Britanie, afacerile lor continuă să se dezvolte cu succes în Europa. Unul dintre pilonii acestui imperiu este compania franceză Maison Eugene Rene, fabricată prin intermediul aceleași firme din Monaco, Thesauro Praetor, care produce vermut de calitate superioară.
Monte Carlo și Vinul din Piemont
Marca Monte Carlo este înregistrată în Burgundia, deși producția vinului se desfășoară în Monaco. Aici, vinul italian din Piemont este combinat cu plante aromatice provenite din Grasse, cunoscută ca fiind capitala mondială a parfumeriei. O altă companie franceză asociată cu Strjalkovski, Gundibald Vignobles SCEA, este de asemenea înregistrată în Burgundia, unde se află cele mai valoroase podgorii din Franța.
Cel mai prețios activ străin al lui Evgheni Strjalkovski se află în Piemont, Italia. Prin intermediul companiei malteze Winocracy Holdings Ltd, el deține crama La Scarpa. Această proprietate istorică, înființată în 1854, produce vin de peste 150 de ani dintr-o podgorie de 25 de hectare. După achiziție, noii proprietari au investit în cramă și în extinderea podgoriilor, adăugând încă cinci hectare în 2018. Deși dimensiunile sunt relativ reduse, aceste parcele sunt recunoscute la nivel mondial de somelieri. Conform rapoartelor financiare, activele La Scarpa au fost evaluate la 20,52 milioane de euro la sfârșitul anului 2022.
Fabrica de Bere și Legăturile cu Thesauro Praetor
Strjalkovski deține și o fabrică de bere. Până în 2017, compania sa din Monaco avea control total asupra fabricii de bere artizanală cehești Svabin. Reprezentanții fabricii au negat orice legături active cu Thesauro Praetor, dar există suspiciuni că vânzarea ulterioară a avut ca scop ascunderea adevăratului beneficiar al afacerii. În prezent, fabrica de bere este deținută oficial de Ivan Marciuc, un cetățean român născut pe 6 aprilie 1975. Cu toate acestea, dovezile corporative sugerează că el deținea anterior cetățenia rusă și era înregistrat la o adresă din Moscova.
Similar lui Strjalkovski, Marciuk este pasionat de reconstituiri istorico-militare. Între 1998 și 2011, a condus cluburile de reconstituții istorice Path of the Sword și Iwakiri și a fost co-fondator al asociației Sengoku, dedicată reconstituirilor culturale japoneze. Mulți dintre prietenii săi de pe rețeaua socială rusă Vkontakte au legături directe cu Strjalkovski, inclusiv Ksenia Oia, administrator al Federației Internaționale de Luptă Medievală (HMBIA), o organizație asociată cu Evgheni Strjalkovski.
„Spionii Nobili” și Integrarea în Aristocrația Europeană
La începutul anilor 2000, Nikolai Patrușev i-a numit pe ofițerii de securitate ai statului „noua nobilime” în timp ce îi felicita cu ocazia Zilei Spionilor. Această afirmație a fost îndrăzneață, dar pentru colegii săi, Vladimir și Evgheni Strjalkovski, integrarea în cercurile aristocrației europene s-a dovedit a fi relativ ușoară.
Evgheni Strjalkovski a reușit acest lucru prin Asociația Internațională a Bătăliei Medievale Istorice (HMBIA), care organizează și promovează luptele istorice medievale. Acest sport de contact complet implică participanți care se confruntă în armuri medievale autentice, folosind arme din oțel tocite. HMBSA, filiala sa din Monaco, joacă un rol crucial în organizație, găzduind turneul internațional Buhurt Prime, adesea denumit „Liga Campionilor” a luptei medievale.
Prezența Rusiei în HMBIA este evidentă în conducerea organizației, cu Evgheni Galușin ca vicepreședinte, Irina Kamaeva ocupând funcția de PR, iar chestiunile administrative fiind gestionate de Ksenia Oia.
Relații de prestigiu în sportul istoric
Sportul istoric a jucat un rol semnificativ în consolidarea relației între Strjalkovski și Prințul Albert al II-lea de Monaco, care a avut privilegiul de a înmâna personal premii câștigătorilor turneului. Printre cei premiați s-a numărat și Alexander Nikitin, șef adjunct al Serviciului Federal al Executorilor Judecătorești din Rusia, reprezentând clubul Nijni Novgorod „Berna”. Se estimează că legăturile create prin intermediul acestui club sportiv au facilitat obținerea pașaportului de Monaco pentru Strjalkovski, precum și dreptul producătorului său de vermut de a utiliza o marcă de băutură alcoolică denumită Monte Carlo, care este protejată de stat și administrată de Monaco Brands.
Rădăcini aristocratice și recunoaștere
Strjalkovski provine dintr-o familie cu rădăcini aristocratice, deși nu rusești. Aceștia făceau parte din nobilimea poloneză și erau incluși în lista familiilor din „Cea mai înaltă heraldică aprobată” a Regatului Poloniei. Vladimir a susținut publicarea lucrării „Stema Strzhalkovskyi Pulkociților: zece secole ale unei familii cavalerești”, scrisă de profesorul Oleg Nikolaevici Naumov de la Universitatea Regională de Stat din Moscova. Pasiunea sa pentru titluri aristocratice reflectă mândria față de strămoșii săi, însă, asemenea lui Patrușev, se percepe ca parte a unei noi aristocrații rusești. În septembrie 2005, a fost distins cu „nobilimea ereditară” de către Maria Vladimirovna Romanova a Casei Hohenzollern-Romanov. În mai 2009, a primit titlul de cavaler al Ordinului Sf. Ana de clasa I, înmânat de Alexander Zakatov, secretarul personal al familiei imperiale.
Evitarea sancțiunilor internaționale
Nici Strjalkovski, nici membrii familiei sale nu au fost supuși sancțiunilor internaționale, evitând chiar restricțiile aplicate altor cetățeni ruși. Natalia, prima soție a lui Strjalkovski, a obținut cetățenia cipriotă și continuă să dețină hoteluri în Italia și Grecia. De asemenea, Evgheni, fost ofițer SVR, a devenit cetățean al Monaco și a păstrat bunuri legate de industria alcoolului în diverse țări europene. Totuși, Vladimir Strjalkovski a fost menționat pe o listă publicată de Ucraina, dar aceasta nu l-a împiedicat să ducă o viață de lux în Europa.
Vânzarea superiahtului fără complicații
În 2023, Strjalkovski a reușit să vândă fără dificultăți superiahtul său, Ragnar. Această navă de 68 de metri, capabilă să spargă gheața, era dotată cu un interior confortabil în stil britanic, echipamente pentru sporturi acvatice, un quad amfibie, echipament pentru helischi și un tobogan uriaș. Cu doar doi ani în urmă, Strjalkovski a vândut nava miliardarului Roy E. Carroll pentru aproximativ 69,5 milioane de euro. Carroll a redenumit iahtul „Q” și a intenționat să-l utilizeze ca navă de sprijin pentru superiahtul său principal.
Suspiciuni legate de securitate
Suspiciunile în jurul activelor europene ale familiei Strjalkovski nu se limitează doar la probleme de spălare a banilor, ci ridică și semne de întrebare în ceea ce privește securitatea. Informațiile recente sugerează că serviciile ruse de informații ar putea exploata structurile comerciale din străinătate în scopuri proprii.
Te rog să-mi oferi textul pe care vrei să-l reformulez.
