Suedia își va spori cheltuielile pentru apărare cu 300 de miliarde de coroane
Guvernul suedez a declarat miercuri că va crește cheltuielile pentru apărare cu 300 de miliarde de coroane, echivalentul a aproximativ 28 de miliarde de euro, pe parcursul următorilor zece ani. Această investiție va fi finanțată prin împrumuturi și reprezintă, conform premierului Ulf Kristersson, „cea mai mare reînarmare de după Războiul Rece”.
Contextul de securitate actual
Premierul Kristersson a subliniat, în cadrul unei conferințe de presă, că „situația în materie de securitate este complet nouă și incertitudinile vor rămâne ridicate pentru mult timp”. Obiectivul Suediei este de a ajunge la 3,5% din PIB până în 2030, comparativ cu 2,4% în prezent. Suedia a planificat deja fonduri pentru apărare care ar trebui să permită atingerea unei cote de 2,6% din PIB până în 2026, depășind astfel obiectivul de 2% recomandat de Alianța Nord-Atlantică.
Nevoia de măsuri suplimentare
Cu toate acestea, Kristersson a subliniat că „acest lucru nu este suficient”. El a afirmat că NATO, în special membrii europeni ai organizației, trebuie să facă progrese semnificative în următorii ani, având în vedere că sprijinul Washingtonului pentru aliații europeni a devenit mai incert după preluarea mandatului de către Donald Trump.
Aderarea la NATO și importanța întăririi apărării
Suedia a decis să adere la NATO în martie 2024, ca reacție la invazia Rusiei în Ucraina, punând astfel capăt unei perioade de 200 de ani de neutralitate militară. Premierul Kristersson a menționat în luna ianuarie că țara sa „nu este în război, dar nici în pace”, evidențiind importanța consolidării apărării naționale.
Amenințările hibride și strategia de apărare
Referindu-se la atacurile hibride din regiune, Ulf Kristersson a declarat la un forum anual de apărare că „amenințarea rusă va fi probabil pe termen lung, așa cum trebuie să fie și apărarea noastră”. Având în vedere că anterioarele creșteri ale cheltuielilor pentru apărare au fost finanțate din bugetul național, premierul a subliniat necesitatea ca Suedia să „împrumute” fonduri pe „o perioadă de tranziție” pentru a se reînarma eficient într-un interval atât de scurt.
