Japonia își întărește capacitățile de apărare
Japonia a decis să își îmbunătățească „capacitățile de contraatac” prin desfășurarea de rachete cu rază lungă de acțiune pe insula Kyushu. Aceste rachete au o rază de acțiune de 1.000 de kilometri, având capacitatea de a lovi ținte din Coreea de Nord și China. Această acțiune survine în contextul tensiunilor crescute din regiune și al incertitudinii legate de garanțiile de securitate oferite de Statele Unite.
Desfășurarea rachetelor
Rachetele, care sunt versiuni modernizate ale rachetelor ghidate sol-navă de tip 12 ale Forțelor de Autoapărare Terestră ale Japoniei, vor fi amplasate în baze militare existente. Acestea vor avea rolul de a apăra insulele strategice din Okinawa. Totuși, plasarea rachetelor direct pe Okinawa, care se află la doar 100 de kilometri de Taiwan și care deține deja rachete cu rază mai mică de acțiune, a fost considerată prea provocatoare.
Contextul geopolitic
Deși nu se știe exact când a fost conceput acest plan, este evident că acesta poate fi interpretat ca o reacție la comentariile președintelui Trump din 6 martie, care a caracterizat Tratatul de securitate SUA-Japonia, semnat în 1951, ca fiind „nereciproc”. Această afirmație a sugerat că Japonia ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a-și asigura propria apărare. Astfel, planul Japoniei poate fi văzut ca un semnal al disponibilității de a-și asuma responsabilități suplimentare, în speranța că SUA își vor reconsidera retorica.
Reacția Japoniei
Rapiditatea cu care Japonia a reacționat evidențiază gravitatea situației actuale. Într-un moment în care Coreea de Nord este implicată în conflictul din Ucraina și adoptă un comportament amenințător, iar China își menține retorica agresivă în privința Taiwanului, guvernul japonez nu își dorește să atragă îndoieli asupra garanțiilor de securitate oferite de SUA.
Îndoieli interne și schimbări necesare
În ciuda acestor îngrijorări, mulți japonezi au avut rezerve față de dependența excesivă de SUA. Astfel, atitudinea ambivalentă a președintelui Trump cu privire la relația de securitate dintre cele două țări ar putea fi văzută ca un factor accelerant. Constituția pacifistă a Japoniei, impusă de SUA după al Doilea Război Mondial, limitează sever capacitatea țării de a se afirma militar. La aproape 78 de ani de la intrarea în vigoare a acestui document, relevanța sa este contestată de o parte semnificativă a populației, nu doar de cei din așa-numita „extremă dreaptă”.
Amenințările din regiune și strategia militară
În fața temerilor legate de o posibilă expansiune a Beijingului asupra Taiwanului, care ar putea afecta liniile maritime de comunicație ale Japoniei, importurile de energie și industria semiconductoarelor, consensul general este că Japonia trebuie să își intensifice eforturile de apărare. Prim-ministrul Fumio Kishida, în anul 2023, a anunțat o creștere semnificativă a cheltuielilor militare, deși există îndoieli privind modul în care aceasta va fi finanțată. Actualul prim-ministru, Shigeru Ishiba, susține în continuare un astfel de demers.
O nouă abordare în apărarea regională: versiunea asiatică a NATO
Discuțiile recente din cercurile guvernamentale sugerează o posibilă versiune asiatică a NATO, destinată să consolideze responsabilitățile de apărare în fața amenințărilor reprezentate de Coreea de Nord, Rusia și China. Deși conceptul nu este încă bine definit, simpla menționare a acestei idei reflectă o schimbare de gândire în rândul liderilor politici din regiune.
Opțiunea nucleară și declarațiile lui Ishiba
Un subiect delicat în discuțiile de apărare este opțiunea nucleară. În octombrie anul trecut, a fost publicat un articol care specula asupra declarațiilor lui Ishiba de la Institutul Hudson, unde a discutat despre posibilitatea ca America să împărtășească arme nucleare sau să le introducă în regiune. Deși Ishiba nu era președintele partidului său la acel moment și comentariile sale ar fi putut fi menite să capteze atenția aripii drepte a partidului, ele sugerează totuși o necesitate percepută de Japonia pentru o descurajare nucleară proprie.
De atunci, Ishiba a evitat să revină asupra subiectului, conștient de reticența societății japoneze față de o astfel de opțiune drastică. Alegerea membrilor organizației Nihon Hidankyo, care reprezintă supraviețuitorii bombelor atomice, ca laureați ai Premiului Nobel anul trecut și, în măsură mai mică, lansarea filmului „Oppenheimer” de Christopher Nolan, au întărit poziția anti-nucleară bine înrădăcinată în cultura japoneză.
Percepția publicului și evoluțiile regionale
Deși opiniile lui Ishiba ar putea părea exagerate pentru japonezi în prezent, contextul internațional complicat le face să pară mai plausibile. Pentagonul estimează că Beijingul își va quadrupla stocul nuclear până în 2035, iar Kim Jong-un a anunțat intenția de a-și extinde arsenalul nuclear. În contrast, în Coreea de Sud, unde serviciul militar este obligatoriu pentru bărbați, un sondaj Gallup a relevat că 73% dintre cetățeni susțin ideea de a dezvolta propriile arme nucleare.
În Japonia, opinia publică nu este aproape de a accepta o astfel de schimbare. De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Japonia a fost un apărător ferm al mișcării anti-nucleare. Sondajele din 2019 au arătat că 75% dintre japonezi susțin semnarea Tratatului privind interzicerea armelor nucleare (TPNW), un pas care ar putea afecta negativ relația de securitate cu Statele Unite. Cu toate acestea, un studiu recent realizat de Taylor and Francis sugerează că acest sprijin ar putea să se erodeze în timp.
Amplizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune în Kyushu, fără a provoca proteste semnificative din partea publicului, întărește impresia că opinia japoneză ar putea începe să se schimbe. Dacă tensiunile regionale persistă și situația internațională se înrăutățește, ar putea fi necesar un nou sondaj pentru a evalua percepția publicului asupra acestor probleme.
