Disparițiile ucrainenilor răpiți de forțele ruse
Mii de civili din Ucraina au fost răpiți de forțele ruse în timpul avansării și ocupării unor teritorii extinse. Aceștia au dispărut în închisori, centre de detenție și camere de tortură din Rusia și din regiunile ocupate. Voluntari și activiști din interiorul Rusiei își riscă viața, fie din compasiune, fie pentru a obține o recompensă, pentru a oferi informații esențiale despre ucrainenii care au fost captivi în sistemul penitenciar rus și despre care familiile nu mai au vești de ani de zile.
Apelul disperat al unei soții
Nadejda Evdokimova nu și-a mai văzut soțul, Vlad, de aproape trei ani, când acesta a fost luat cu forța din mașina lor de soldații ruși, într-un punct de control din nord-estul Ucrainei. După luni în care nu a primit nicio veste, Nadejda, care acum locuiește în vestul Europei, a primit un apel de la un număr necunoscut din Rusia. Persoana la capătul firului i-a transmis că soțul ei era în viață și era închis într-o închisoare din Rusia. Aceasta a găsit informațiile de contact ale Nadejdei pe o bucată de hârtie ascunsă într-un mosor de ață din celula lui Vlad.
Comunicarea cu deținutul
În următoarele două luni, cei doi au reușit să comunice prin aplicația Viber, iar Nadejda a aflat că Vlad fusese capturat de trupele rusești și acuzat de opunere față de război. El a fost mutat de la o colonie penală la alta în sudul Rusiei și în apropiere de Moscova. Nadejda a descoperit ulterior că persoana care o contactase era un paznic rus de la închisoarea unde era ținut Vlad. Acesta făcea parte dintr-o rețea mai mare de persoane din Rusia și din afară, inclusiv preoți, avocați și foști polițiști, care încearcă să ajute deținuții ucraineni.
O rețea de solidaritate
Mai mulți ucraineni au relatat că paznicii din închisorile rusești le-au oferit uneori ajutor din compasiune sau pentru a obține câteva sume de bani. În prezent, majoritatea ucrainenilor consideră că un compromis cu Rusia este cel mai probabil rezultat al războiului. Grigori Mihonov Vaitenko, un preot rus implicat în această rețea de ajutor, a declarat: „Nu putem opri acest război, dar îi pot ajuta pe unii oameni să fie în siguranță. Cel mai important este să rămânem oameni; multe persoane din Rusia gândesc ca noi.”
Implicarea activiștilor
Preotul coordonează grupuri de voluntari din Rusia și afirmă că există sute de activiști care oferă sprijin refugiaților și prizonierilor ucraineni. Mulți dintre aceștia au rude în Ucraina, iar alții sunt motivați doar de dorința de a ajuta. Această rețea de solidaritate reprezintă o rară formă de colaborare între ruși și ucraineni, facilitând schimbul de informații și contactul între cei capturați și familiile lor.
Cea mai gravă criză a drepturilor omului din Rusia modernă
Roman, un avocat din Moscova care se ocupă de această problemă din 2022, a declarat: „Ceea ce se întâmplă aici se desfășoară la nivel federal. Din ce în ce mai mulți oameni devin victime ale sistemului, iar cifrele sunt astronomice.”
Răpirea civililor și teroarea din Rusia
Un fost oficial din poliție care a fugit din Rusia și acum ajută familiile ucrainene să își găsească rudele a subliniat: „Nedreptățile care au loc în Rusia acum sunt de-a dreptul șocante. Răpirea civililor este un element de teroare. Oamenii sunt atât de îngrijorați că rudele lor dispar, fără a ști unde se află sau când se vor întoarce.”
Situația civililor ucraineni în sistemul penitenciar rus
Pe măsură ce presiunea asupra Rusiei și Ucrainei crește pentru a încheia războiul, activiștii subliniază că problema civililor ucraineni reținuți în Rusia trebuie să fie o prioritate în discuțiile de pace. Acest lucru devine și mai urgent în contextul promisiunilor de întâlniri între liderii internaționali pentru a facilita pacea.
În contrast cu schimburile de prizonieri foarte mediatizate, foarte puțini civili au fost eliberați sau oferiți la schimb. De exemplu, în cadrul schimbului de prizonieri de Anul Nou, doar doi dintre cei 189 de deținuți erau civili. Activistii insistă că, în viitoarele negocieri, soarta civililor ucraineni trebuie să fie pe agenda principală, înainte de discuțiile despre concesii teritoriale sau garanții de securitate.
Numărul alarmant al civililor reținuți
Centrul Ucrainean pentru Libertăți Civile, o organizație dedicată monitorizării încălcărilor drepturilor omului, a raportat anul trecut că aproximativ 7.000 de civili sunt reținuți în Rusia. Estimările guvernului ucrainean sugerează că acest număr ar putea fi, de fapt, de două ori mai mare. Aceste persoane sunt adesea numite „oameni înghețați” din cauza statutului lor legal confuz, care este exploatat de sistemul penitenciar rus. Astfel, civilii ucraineni nu sunt înregistrati oficial în sistem înainte de a fi acuzați.
Numai o mică parte dintre aceștia au fost judecați, de multe ori pentru acuzații de terorism sau sabotaj, în timp ce restul sunt ținuți în închisori fără a avea vreo posibilitate de a comunica cu lumea exterioară.
Condiții inumane și tortură
Informațiile despre condițiile în care sunt ținuți acești prizonieri sunt alarmante. Multe dintre persoanele persecutate sunt supuse unor tratamente inumane și torturii. Preotul Oleksandr Sizionov, din Berdiansk, a relatat o experiență terifiantă: „Trebuia să te dezbraci și să te întinzi pe o podea rece. Îți puneau o clemă metalică la degetul mare de la picior și alta pe lobul urechii, apoi te electrocutau.” Acesta a fost reținut de soldații ruși în aprilie 2022, fiind acuzat de sabotaj după ce a participat la proteste împotriva ocupației rusești.
Cu două luni în urmă, Nadejda a primit un apel surprinzător din partea unui prizonier de război ucrainean recent eliberat, care fusese ținut în aceeași celulă cu Vlad, evidențiind astfel legăturile și suferințele comune ale celor reținuți.
O poveste de speranță în mijlocul suferinței
Nadejda a trăit un an de incertitudine, în timp ce soțul ei, Vlad, a fost închis într-o colonie penală situată la sud de Moscova. Această perioadă a fost marcată de suferință și disperare, însă Nadejda nu își pierde speranța în privința salvării lui Vlad.
Suferințele îndurate de Vlad
În ciuda circumstanțelor teribile, Vlad este în viață, dar a suferit grav din cauza torturii la care a fost supus. Nadejda a aflat că soțul ei a fost bătut sistematic cu o lopată, ceea ce a dus la pierderea tuturor dinților săi. Aceste detalii aduc la lumină brutalitatea și inumanitatea sistemului penitenciar în care Vlad se află.
Dragostea ca motiv de speranță
Nadejda își amintește cu nostalgie de timpul petrecut împreună cu Vlad, spunând că erau extrem de îndrăgostiți. Această dragoste profundă îi oferă puterea de a spera că Vlad va reuși să supraviețuiască și să scape din această situație dificilă. „Cred că va scăpa și îl aștept”, afirmă ea, demonstrând astfel o voință neclintită de a-l susține, indiferent de obstacole.
