Dezastrul nuclear de la Cernobîl
Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei de la Cernobîl a suferit o explozie devastatoare, provocând unul dintre cele mai grave accidente nucleare din istorie. În timpul incendiului care a urmat, au fost eliberate cantități masive de radiații sub formă de radioizotopi gazoși, contaminând zona înconjurătoare și afectând serios sănătatea angajaților centralei, precum și a populației civile. Acest incident a fost declarat de Organizația Națiunilor Unite drept „cel mai grav dezastru ecologic din istoria omenirii”.
Ce s-a întâmplat pe 26 aprilie 1986
În dimineața zilei de 25 aprilie 1986, reactorul numărul 4 de la Cernobîl a fost programat pentru o oprire temporară în vederea efectuării unor lucrări de întreținere. În acest context, se planificase un test pentru a verifica capacitatea generatorului turbinei de a produce suficientă energie electrică pentru a alimenta sistemele de siguranță ale reactorului în cazul unei opriri bruște. Pregătirile pentru experiment au început pe parcursul zilei, iar puterea reactorului a fost redusă treptat până la aproximativ 51% din capacitate.
Cu toate acestea, coordonatorul rețelei electrice din Kiev a solicitat amânarea reducerii complete a producției pentru a susține cererea mare de energie din orele de vârf ale serii. Drept urmare, testul a fost amânat până în tura de noapte. La ora 23:00, pe 25 aprilie, s-a decis continuarea opririi reactorului și reluarea testului. Conform planului, reactorul trebuia să fie coborât de la o capacitate nominală de 3,2 GW la un nivel de 0,7-1 GW, considerat minim pentru desfășurarea experimentului în condiții de siguranță.
Cu toate acestea, reducerea puterii a fost prea rapidă, ceea ce a dus la dezechilibrări în reacțiile din interiorul miezului reactorului. S-a acumulat o cantitate semnificativă de xenon-135, un produs de fisiune cu proprietăți puternice de absorbție a neutronilor, care a dus la o scădere drastică a reactivității, coborând puterea la aproximativ 30 MW, sub 5% din valoarea necesară. În încercarea de a compensa această scădere, operatorii au retras o parte considerabilă din barele de control, încălcând reglementările stricte de siguranță. Chiar și în aceste condiții, reactorul a ajuns cu greu la 200 MW, mult sub pragul minim necesar pentru test, dar echipa a decis să continue.
La ora 01:05, în cadrul experimentului, au fost activate pompele de apă acționate de turbină, iar debitul a trecut peste limitele admise. Până la ora 01:19, debitul a continuat să crească, iar apa, acționând ca moderator și absorbant de neutroni, a amplificat instabilitatea sistemului. Într-un gest de urgență, au fost retrase simultan prea multe bare de control. La ora 01:23 și 58 de secunde, reactorul a ieșit de sub control, provocând o explozie violentă care a demolat clădirea, aruncând în aer acoperișul reactorului și declanșând o catastrofă nucleară fără precedent.
Un nor de precipitații radioactive s-a împrăștiat, fiind purtat de vânt spre vestul Europei, traversând Ucraina, Belarus, Rusia și ajungând până în Peninsula Scandinavă, Polonia, Cehoslovacia, Austria și sudul Germaniei. Suprafațe extinse din Ucraina, Belarus și Rusia au rămas grav contaminate.
Urmările dezastrului de la Cernobîl
Accidentul de la Cernobîl a generat în atmosferă o cantitate de radiații toxice estimată a fi de aproximativ 400 de ori mai mare decât cea eliberată în urma bombei atomice de la Hiroshima. Această contaminare a avut efecte devastatoare asupra sănătății umane și a mediului înconjurător și continuă să fie resimțită și astăzi.
Impactul Dezastrului de la Cernobîl
Dezastrul nuclear de la Cernobîl a generat o cantitate de radiație mai mare decât cea emisă de bomba atomică aruncată asupra Hiroshimei. În primele zece ore după explozie, echipele de pompieri au încercat să stingă incendiul și să limiteze dispersia materialelor radioactive. Aceștia au folosit apă pentru a răci miezul reactorului, însă această metodă s-a dovedit ineficientă, iar eforturile au fost abandonate.
Intervenția Aeriană
Între 27 aprilie și 5 mai, peste 30 de elicoptere militare au survolat zona reactorului în flăcări, aruncând de sus mai mult de 2.400 de tone de plumb și 1.800 de tone de nisip în încercarea de a izola zona fierbinte. Din păcate, aceste măsuri au avut un efect contrar, deoarece materialele turnate au dus la creșterea temperaturii în interiorul reactorului, amplificând astfel emisiile de radiații. Temperatura și intensitatea contaminării radioactive s-au dublat.
Controlul Focului și Răcirea Reactorului
Abia pe 6 mai, focul și emisiile de radiații au fost finalmente controlate prin injectarea de azot în miezul reactorului. Peste 2.500 de kilometri pătrați de teritoriu au fost izolați în zona de excludere, situată pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei.
Evacuarea Locuitorilor
La 36 de ore după accident, aproximativ 45.000 de locuitori ai orașului Pripiat au fost evacuați cu autobuzele, orașul devenind nelocuit. Până pe 5 mai, toți cei care locuiau în zona de 30 de kilometri în jurul reactorului avariat au fost obligați să își părăsească locuințele. În decurs de zece zile, aproximativ 130.000 de persoane din 76 de localități au fost evacuate, iar zona a fost declarată „zonă de excludere”, accesul necesitând un permis special.
Contaminarea Regiunilor Învecinate
Estimările indică faptul că o suprafață de aproximativ 17 milioane de kilometri pătrați din Belarus, Rusia și Ucraina a fost contaminată cu radiații în urma accidentului, afectând 19 regiuni, cu un impact considerabil în jurul orașelor Bryansk, Kaluga, Tula și Orel. În ciuda interdicțiilor oficiale și a pericolelor persistente, cel puțin 800 de persoane, majoritatea vârstnici, s-au întors în satele lor părăsite.
Impactul Asupra Mediului
Dincolo de dimensiunea umană a tragediei, dezastrul de la Cernobîl a avut consecințe severe asupra mediului. Studiile ulterioare au arătat efectele devastatoare ale poluării radioactive asupra biosferei, afectând toate formele de viață, de la animale domestice și sălbatice, la păsări, pești, vegetație și microorganisme.
Închiderea Reactorului
După ani de negocieri internaționale, Ucraina a acceptat, pe 15 decembrie 2000, închiderea ultimului reactor funcțional de la Cernobîl, reactorul nr. 3, în schimbul unui sprijin financiar internațional de 2,3 miliarde de dolari. Reactorul nr. 2 fusese oprit în 1991, iar reactorul nr. 1 în 1996, conform unui memorandum semnat cu Grupul celor Șapte (G7).
Starea Actuală a Zonei
Astăzi, la 39 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, viața în apropierea zonei continuă, iar această regiune este cunoscută sub denumirea de „zonă de excludere”.
